Hot City - Cultura urbana feminina

Waldeck, putina si visul

A fost si Waldeck in clubul Fabrica, vineri seara cat se poate de live. Waldeck pentru cei care nu stiu este o trupa de muzica inventata de austriacul artist Klaus Waldeck, trip-hop, zic unii, un sunet calm si imbatator, cu influente de swing.

Foarte, foarte aglomerat. A fost acolo o fabrica, spatiul e mare, nu zic, dar totusi cata nesimtire sa vinzi atatea bilete. Stupoarea a crescut imediat ce am iesit din sala cu scena. In camera cu mese si la bar difuzoarele erau in "pauza de la ora aia", nu se auzea nimic dinspre ele. Nici un ecran sau proiectie, care sa ne arate atat cat se poate - ce se mai intampla pe scena.

Am fost intepeniti nu doar din cauza numarului mare de personaje, ci si pentru ca, fiecare dorea neaparat sa se duca in coltul opus al salii, ceea ce a facut sa se blocheze toate drumurile si toate intersectiile. De aici a rezultat putinta nemiscarii (care la inceput a fost constrangere impusa, apoi situatie acceptata si asumata pe loc) sau putina nemiscarii mai bine, caci asa ma simteam ca pe fundul unei putini aglomerate. Stiti situatiile de gen… Spre sfarsit abia am mai putut misca.

Dupa ce am gasit un loc cu aer mai mult in jur, atmosfera waldeck-iana si-a facuta simtita din plin prezenta, fenomen valabil si aplicabil persoanei ce va povesteste, pentru ca unii erau in ea de ceva vreme. Totusi sunt lucruri care nu pot sta unu langa altul – cum ar fi o multime de fani Waldeck + Waldeck si Fabrica.

De remarcat a fost vizualul. Ar fi bine sa se uite cu atentie toti cei care fac asa ceva la noi si sa ia foarte mare aminte. Nu am trait sentimentul de schizofrenie impusa, care ma striveste de fiecare data cand ma duc la un concert cu vizual. Mai exact nici un fel de discrepanta intre ceea ce vedeam si ceea ce auzeam.

La noi se duce multa lipsa de poveste, poveste ce se naste din intalnirea fericita dintre imagini si sunet.
Noi suntem obisnuiti cu contextul in care se zice: "lasa ca merge si asa..." si altele similare, cu care suntem bombardati in semicultura in care traim. Waldeck dimpotriva, a facut un spectacolul complet si completat foarte bine de imaginarul sugerat de vizualul in cauza. Ca un vis frumos…

Aclamatiile multimii din final mi-au aratat totusi ca unii au trecut puntea intinsa de Waldeck asta si au ajuns la locul ravnit, loc ce sigur are ceva padure, pentru ca daca nu stiati Wald inseamna impadurit si deck se zice la punte.