Hot City - Cultura urbana feminina

Unu mic si zbarcit si cu loc de parcare

Stă la şase. Etajul şase. E mic, zbârcit şi are maşină parcată pe vopseaua cu care şi-a însemnat pe vecie numărul.

Loc de veci cu vopsea de pitic zbârcit. Ieri se împiedica în faţa blocului de nevastă-sa. Cărau amândoi nişte multe pungi şi un pepene. Un pepene mare şi gras, semăna cu locul de parcare.

Azi se certa cu madame administrator să-i taie crăcile de la fereastră. Zicea că vin păsărelele şi-şi fac nevoile pe sârma de rufe.

Dar eu intuiesc altceva. Eu cred că de vină e locul de parcare. Ăsta mic şi zbârcit nu vede din cauza crăcilor dacă i-a furat cineva locul. Într-o zi a chemat poliţia. Era unul parcat cu o maşină de cablu tv fix pe locul lui ăsta micu. Stătea acolo înfoiat ca o curcă.

M-a şocat cât e de mic şi-al dracu. Nu-i mai tăcea gura. Urla ca un câine la lună şi se tot foia în loc de zici că vroia să-nconjoare luna. Acum, chiar acum, e în faţa blocului. Şi-a scos câinele (sau câinele pe el, că ăsta micu e mai mic decât câinele).

Îl aud cum respiră. Pentru că ăsta mic şi zbârcit face gălăgie şi când doarme pe el. Şi cred, ba nu, ştiu eu sigur că se duce să vadă cum au parcat concetăţenii maşinile. Ştiu eu sigur că are o riglă şi măsoară centimetri dintre rabla lui şi rablele de lângă.

E mic şi rău ăsta micu. Şi scoate sunete hârjîite. De la fumat i se trage. Fumează lângă locul lui de parcare. Lângă asfaltul lui, vopseaua lui, numărul lui, maşina lui. Eu am parcat pe un dâmb.