Hot City - Cultura urbana feminina

Un cacat sfant

Astazi este o zi sfanta. In care toti cei saraci pot spera sa primeasca in schimbul chinului de a nu-si satisface poftele ceva mai multa bunavointa dumnezeiasca. Eu nu pot spera asta pentru ca tocmai ce mi-am luat o prajitura de la Agapitos. Pe care am mancat-o lingandu-mi mierea de pe degete in timp ce pe geam priveam o lunga coada facuta la biserica ascunsa dupa colt.

Probabil sunt cateva mii de oameni. Si nu neaparat in varsta. Stau si ma uit la ei si ma intreb daca si-au luat cumva liber ca sa stea la o coada ce pare sa nu se termine niciodata. ‘Sefu, ma scuzati, astazi nu mai dau restul la paine. Trebuie sa ma duc sa ma rog la sfantul Mina sa nu mai fiti hapsan si sa imi mariti salariul.’ Tinerii ca tinerii, dar mai sunt si acele doamne ale caror oase sunt tinute vertical numai prin miracol care nu gasesc ca este nimic in neregula sa stea in picioare vreo 10 ore. Ba chiar discuta destul de aprins cu vecinii de inaltare sufleteasca. Despre cat de bine le va fi lor dupa ce sfantul Mina va deveni constient ca exista.

Este cumva uimitor ca acesti oameni chiar traiesc pe langa noi. Nu m-as fi asteptat ca atata lume sa vada bisericile ca pe un loc unde sa te strangi cu toata suflarea in afara sarbatorilor ‘obligatorii’. Nu as zice ca asta este un lucru rau. Pare asa, o comunitate destul de bine crescuta, si cu valori pozitive. Ceea ce rar mai vezi in zilele noastre.

Ba chiar si cacatul pe care il lasa pe trotuar dupa masini mi se pare sfant. Si nu am sa pomenesc despre acest lucru ca si cum ar fi cine stie ce. E greu sa stai 20 de ore intr-un singur loc. Sfant, sfant, dar la buda tot trebuie sa ajungi daca inca nu esti o moasta. Sa vedem lucrurile bune. Oamenii ar face orice pentru un pic de bunavointa divina.