Hot City - Cultura urbana feminina

U2 la Istanbul

Am vazut concerte la viata mea cata frunza cata iarba. De fapt, cand nu scriu sau nu dorm somn de frumusete sau nu sunt la mare sau nu vizitez un oras sau nu mananc ceva delicios sau nu iubesc, cu asta ma ocup. Vanez ca un vanator de canapea cele mai bune concerte si le urmaresc prin partile de lume in care reusesc sa ajung.

La concertul asta am stiut ca ma duc de cum s-a anuntat, de prin aprilie. Istanbulul se afla pe meniul meu in fiecare an. In plus, cu Bono am crescut si uite ce bine m-am dezvoltat. Cand am aflat cine canta in deschidere, mai sa-mi sara inima din piept. Bono e foarte bine si de unul singur dar cand Snow Patrol deschide pentru el, combinatia bate filmul.

Coplesitor a fost in primul rand stadionul, Ataturk Olympyat Stadi. Un fel de nava spatiala cu o capacitate de 75,000 de locuri, in care nava si mai spatiala a celor de la U2 s-a potrivit perfect, ca si cum acolo fusese dintotdeauna (vezi poza). Am aflat de la Bono ca eram 50,000 de oameni si cred ca pot sa zic cu mana pe inima ca romanii reprezentau un procent de cel putin 15%. Toata Bulgaria era plina de masinile noastre care goneau ca nebunele si taiau fata altor natii mai pasnice. In jurul meu, la concert, se bea bere in romaneste. Timisoreni, argeseni, vranceni si multi bucuresteni, toti eram acolo si bateam din picior in ritm ametitor.

Am avut bilete la gazon, de unde am putut sa ma emotionez pe minut ce trece, urmarind miscarile iscusite de rock star pe care le facea Gary Lightbody. Ce voce, caldura, ce cautatura, ce camasa rosie asortata cu o cravata alba! A fost incredibil cum a interactionat cu publicul, desi era destul de evident ca marea majoritate nu auzise deloc de Snow Patrol.

Mi se pare un lux extraordinar sa fii aproape de scena cand canta una dintre formatiile tale preferate. Au cantat numai melodii muc si sfarc si eu am urlat ca o femeie posedata toate versurile pe care le stiam, performand in timpul asta si o coregrafie complicata, a la Madonna. Da, am varsat doua lacrimi pe furis, cat sa nu ma fac de ras fata de prieteni.

Si daca Snow Patrol a insemnat muzica buna la maximum, apoi sa vedeti ce ne-a facut U2! Au intrat pe scena ca o echipa de boxeri profesionisti si ne-au aratat cum se face show. Scena aia folosita in turneul 360 se numeste asa pentru ca asigura distractie de calitate pentru toata lumea aflata la concert, indiferent de categoria biletului. Scena este ba ecran urias pozitionat undeva sus de tot, de unde poate fi vazut de catre toata lumea, ba se desface ca o oglinda fermecata, ba functioneaza ca display pentru mesaje, ba se strange si se roteste.

Asta nu e tot. Bono are un pod al lui personal care se misca peste multime, astfel incat sa ajunga peste tot la public. Si mi-este greu sa explic cat de energetica este prezenta lui pe podul cu pricina si cum ne-a electrizat si pe noi, restul. O nebunie, va spun. Ma intreb ce-o fi simtit femeia tanara pe care a luat-o sus pe scena si a dansat-o tandru dar rock, cum face el de obicei? Ca un facut, a reusit sa gaseasca pe cineva care era chiar mai mic de statura decat el, desi poate ca e greu de crezut:P.

Pentru Istanbul, am inteles ca a fost cel mai mare concert al tuturor timpurilor. Pentru mine, o romanca dintre miile de concetateni prezenti acolo, a fost exact la fel. Cel mai bun concert pe care l-am vazut vreodata. Si daca mai puteti prinde pe undeva concertul asta, va rog mult nu pregetati. Mai canta in continuare si la Bruxelles, Munchen, Paris si Roma, cu Interpol in deschidere. O sa aveti parte de o experienta completa, care va apela la toate simturile voastre. U2 plus nava lor spatiala egal entertainment coplesitoare.