Hot City - Cultura urbana feminina

Tampa... Mona ... amintiri de neuitat

Azi o zi ploioasa de inceput de toamna m-a facut sa rasfoiesc in amintiri si
fotografii ... Am dat de mai multe weekenduri minunate petrecute impreuna cu
familia mea si catelusa Mona. Uneori ni se parea ca petrecem weekendul in acest
mod pentru ca o avem pe Mona apoi incet incet ne-am dat seama ca e tare placut
si ca Monitza face parte din familia noastra ... 

De dimineata, ne pregateam micul dejun si apoi cu un rucsacel mic de copil
cu 2 "eugenii" , o cioco, o sticluta de apa si intr-o punguta niste
mancare de catzel plecam alene sa cucerim inaltimile :) .

Strabateam Racadaul pe jos si apoi la liziera padurii incepeam jocurile cu
Mona care era de acum libera din lesa. Catelusa un ciobanesc german autentic,
blanda si tare jucausa ne indemna la un ritm mai alert de plimbare . Uneori nu
aveam timp sa zarim peisajul pentru ca ea venea cu un bat si ni-l punea in
fata, semn ca incepe joaca ...

Un prim popas il faceam la izvor si apoi incepeam urcusul spre Tampa. Drumul
e lejer si este batatorit atata de pici de 3 ani cat si de bunici . In maxim 45
minute eram sus unde incepeam festinul... fiecare cu papica lui, noi cu
eugeniile, Monita cu bobitele ei - ciocolata o imparteam ... ca deh eram
parteneri de excursie ;) .

Din poienita intotdeauna strangeam flori - primavara sanziene pentru
ceai,  scanteioara si margarete au fost intotdeauna preferate .

Un urcus mai abrupt putin ne duce pana in varf de unde putem admira orasul.
Poti vedea toata istoria orasului doar admirand panorama orasului ... frumos
oras avem !

Coboram pe sub telecabina, pe serpentine, si ajungeam destul de repede chiar
in centrul orasului. Un suc binemeritat si apoi spre casa. Mona stia sa mearga
in lesa si acum desi obosita ... avea o sclipire de multumire in ochi ... parca
ne multumea pentru clipele de bucurie ... parca tot Universul era Tampa ...

Chiar daca facem socoteala ... nu putem numara decat caloriile arse si
bucuria inzecita a excursiei in aer liber ...  dar stiu sigur ca astfel de  excursii nu le voi uita niciodata si  poate daca nu era Mona nu aveam parte de ele ...

Imi e dor de astfel de excursii , imi e tare dor de Mona ... dar sper ca
acolo unde e sa aiba parte de lumina si de mult VERDEEE ...