Mi se pare ca in Romania, ca si aiurea, exista o mare placere in a apara deviatii de toate felurile. Daca in State se discuta mult si bine despre mediul care este de vina pentru deviatiile agresorului, la noi este si mai bine. De vina nu sunt numai mediul si copilaria nefericita, ci si victima. De fapt in primul rand victima.

In chipuri straine si in chipuri familiare vad insa aceleasi lucruri. Neliniste, nefericire, graba. Toata lumea se grabeste. Toata lumea e frustrata. Toata lumea fuge. Oamenii se uita urat, distant, se inghiontesc, isi adreseaza injurii... Daca intri in vorba cu cineva doar ca sa ceri o informatie, esti privit cu teama

Pentru ca nu ne mai pot inchide asa de usor. Si nici nu ne mai pot taia gatul. De cate ori nu le convine ceva din ceea ce facem. Iubitii nostri conationali, si Maricica si Costica ba chiar si o falsa Adela considera ca ar trebui macar sa murim in rusine.

Tocmai am scapat de un interviu ce a durat mai bine de o ora. Gata… ne-au trecut emotiile, suntem mai linistite si putem suna o prietena pentru a merge la o cafea si stat la povesti. Sa fie oare chiar asa de simplu?

Sunt in primul rand femeie si incerc sa fac, de pe pozitia asta a mea, cat de bine pot. Unii imi sufla ca degeaba ma stradui eu, ca nu exista sanse egale. Altii, mai carcotasi, zic ca ne-am luptat asa de mult ca acum avem mai multe drepturi ca masculii.

Feminitatea pe cale de dispartitie? Hai sa o salvam noi.