Se spune ca iubirea adevarata, spre deosebire de cea falsa in care doar pretinzi ca te-ai omori pentru celalalt, dar de fapt nu ai face-o, este cea in care il accepti pe celalalt asa cum este el. Fara sa-l judeci. Fara sa ti se para ca a facut ceva gresit. Sau ca este cumva stramb. Si chiar daca observi ca este asa sa spui ca asta este farmecul sau personal, la care nimeni altcineva din univers nu mai are dreptul.

Sunt situatii in care este dificil sa intrepretezi lucrurile si sa fii sigur ca nu ai gresit. Asta din cauza ca la o intrebare pot exista o multime de raspunsuri care se bat cap in cap si au pretentia de a fi la fel de adevarate. Mai ales cand este vorba de lucruri atat de interpretabile cum sunt relatiile.

Barbatii urasc confruntarea cu femeile. Daca intre ei nu au nici o problema atunci cand e cazul sa devina agresivi ca sa isi apere ‘teritoriul’ cu femeile prefera sa nu o faca. Traiesc cu impresia ca orice confruntare de acest gen ar avea, ei ies in pierdere.

Unii dintre romani nu asteapta Craciunul care sa se lase cuprinsi de depresie. Altii insa reusesc sa se tina cumva pe linia de plutire tot anul, insa acum ii razbeste.

E ceva ce n-am inteles niciodata. Eu am principiile mele legate de “nu trebuie sa ravnesti la alesul aproapelui”, care tin pana la un punct. E drept ca nu ma inghesui sa smulg barbatul nimanui de sub nas.

Nu ma intrebati cum este posibil, pentru ca nici eu nu inteleg. Dar atunci cand doi oameni isi impart treburiele curente fiecare are mai mult de facut decat pe vremea cand era singur.