Gata m-am hotarat, imi fac o lobotomie. Decizia nu am luat-o usor, insa dupa o indelunga analiza a vietii mele, am concluzionat ca trebuie sa imi gasesc un neochirurg bun si sa imi fac o lobotomie.

Da, stiu ce imi veti spune: "Fata esti dusa cu privighetoarea. Nu fi proasta, lasa creierul ca ala nu te ajuta. Fa-ti o marire de sani, o injectie in buze, o rotunjire de fese". Dar nu, eu am decis ca cea mai buna solutie pentru cresterea nivelului calitativ al existentei mele este lobotomia.

Lume, lume, am trecut cu bine si prin primul pas de a face blogosfera feminina auzita si am ajuns la a doua tema - revistele pentru femei prostesc.

Sau cel putin asa spune vocea masculina atunci cand binevoieste sa se gandeasca la ce scriem noi pentru noi. Revistele pentru femei sunt multe si de toate felurile, ce mai, o adevarata forta. Daca sunt sau nu un lucru rau pentru noi ramane sa vedem din ceea ce ne spuneti.

M-am hotarat, nu mai pot sa duc viata asta banala pe care o duci si tu. Am sa ma iluminez, ceea ce o sa ma scoata din cloaca in care obisnuiti sa va balaciti. Altfel o sa imi vorbeasca gandacul negru care imi intra pe geam, am sa inteleg de ce migreaza pasarile si de ce rosesc indragostitii, am sa ating ranile bubonice ale sufletelor si am sa salvez de la uitare specii deja disparute.

Probabil ca v-ati izbit si voi de acest lucru deosebit de ciudat – oamenii care afiseaza o bunatate iesita din comun vi se par fie niste persoane banale, fie unele incapabile sa gandeasca, fie in totalitate alterate de cine stie ce teorie conceputa de altcineva.

Acum ceva vreme imi inchipuiam prostii asemeni unor procesoare care fac un pic mai greu conexiunile necesare, daca e sa le faca vreodata.

Prostia se dezvaluie atunci cand pus in fata unei probleme de matematica, cu putinele date aflate la dispozitie, nu reusesti sa descoperi prin calcul necunoscutele. Iar prostia absoluta se vede daca nici atunci cand ai algoritmul in fata nu reusesti sa il aplici.