Nu imi plac predicatorii, cei care se urca la tribune, sau se aseaza pe coperti de carti si dvd-uri ca sa ne invete pe noi cum sta treaba. Si peste tot infatiseaza o mina apostolica, ce nu poate duce cu gandul decat la o mare minciuna. Pentru ca cine stie cum se face un lucru se apuca si il face, nu sta sa predice in dreapta si in stanga despre el.

Suntem implicati intr-un cuplu si avem niste bani. Apoi avem niste actiuni si deci cheltuieli pe care le facem singuri si altele, pe care le depanam impreuna, in concubinaj. Cum procedam?

Din cand in cand mai surprinzi un text care arunca cu bulgari in corporatii, fiindca sunt raul intrupat si fardat sub forma de salvare a noastra a tuturor.

Saptamana ce a trecut s-a desfasurat sub semnul Flacarii Violet invocate de Mircea Geoana si sotia acestuia. Se pare ca in timpul dezbaterei fatale (in care a fost invocat Vantul) nu doar Mircea Geoana a fost atacat energetic de oamenii cu capacitati paranormale ai lui Basescu ci si sotia acestuia Mihaela Geoana, care pe tot parcursul discutiei s-a simtit extrem de confuza.

As vrea eu sa fie asta o figura de stil. Adevarul gol-golut, care ma doare si pe mine la fel de mult cat ii dezgusta pe altii, este ca ador banii. De cand eram mica si pot sa merg in picioare, nu fac altceva decat sa ma gandesc la bani si la cum sa-i obtin.

Se stie, acesta este marele defect al anagajatorilor – pun banii pe primul loc. Banii pe care ii castiga firma. Si implicit si ei, pentru ca altfel nu ar fi atat de obsedati de profit. Nimeni nu moare de grija unor patroni / actionari pe care probabil nu ii vezi vreodata la fata. Grele probleme mai au angajatorii, cum sa mai faca sa-si umple buzunarele.