Hot City - Cultura urbana feminina

Sunt asa de trista de la vot

Cand vars aici niste lacrimi, metaforic si in mod public, chiar nu ma refer la rezultatul alegerilor. In fond, am participat la un turnir la care stiam ca lucrurile pot sa aiba diverse turnuri. Mai bune, mai rele, mai la fel.

Dar ce am vazut cu ochii mei ieri la cateva sectii de vot si prin oras, ma face sa stau incruntata toata ziua de azi de atata frustrare. Daca m-as fi uitat doar la televizor, as fi zis ca exagereaza presa, ca de obicei. Stiti cum ziceau ei saptamana trecuta ca nu se poate circula in oras din cauza grevei de la metrou, si de fapt nu era nimic special. Acelasi oras, cum il stim. Sugrumat ca de obicei prin partile lui esentiale, dar normal.

Dar nu, acum am vazut cu ochii mei mici si rai. Ora 9 fara un sfert seara m-a prins pe sinele de cale ferata de la Gara de Est. Pe mine si pe o coada ca un rau ingrosat de la viitura. Coada nu era facuta din studenti, cum se tot zicea la televizor, care au fost lenesi si au iesit tarziu din casa. Si sa se invete si ei minte ca votul e un act responsabil si trebuie facut din timp. Ci din oameni din toata tara, care traiesc si lucreaza in Bucuresti de ani buni, dar nu si-au schimbat buletinul. Sunt foarte multi, va asigur. I-am vazut.

M-am apucat devreme de operatiunea votul, dar fara succes. Am fost inainte in Tei, la alta sectie speciala, unde era ceva similar cozii de la carne de pe vremuri. Probabil ca asta au simtit si studentii de la constructii din caminele de deasupra , care au scos catre noi boxele pe geam cu inregistrarea lui Ceausescu, care ne urla in cap. Stati linistiti la locurili voastri. Alo! Alo! Stati linistiti la locurili voastri. Alo! Alo! Si ropotul de aplauze aferent, care ne da tuturor celor un pic trecuti de 30 de ani fiori. Amuzant dar nu neaparat sa-ti vina sa razi de sa te prapadesti. Tot trist.

Am zis ca o fi o intamplare ce am gasit acolo. Noi chiar voiam sa votam. Asa ca am sunat la alti oameni fara buletin de Bucuresti, dar bucuresteni get-beget, de ani buni. Am aflat ca si la Politehnica, Regie si Gara de Nord e la fel sau de fapt mai rau. Am intrebat lumea din coada de cat timp sta acolo, ca sa ne prindem daca avem vreo sansa. Ntz, nu prea.

In timpul asta, cat ne plimbam de la o coada la alta, pe langa noi prin oras trec garla microbuze si autocare goale. Unde se duc si pe cine au transportat, nu stiu. Dar numarul lor este complet nelinistitor, n-am mai vazut niciodata asa ceva. E ca un exod.

Deci mergem la Gara de Est si ingrosam randurile celor déjà frustrati. Culmea e ca oamenii din coada sunt exact genul ala de persoane pe care ai vrea sa le vezi votand. Aia care de obicei stau acasa si zic ca oricum nu conteaza. E, acum au venit. Dar chiar nu au cum sa vare optiunea lor in urna. Nici noi. Asteptam pana aproape de inchidere, randul nostru nu inainteaza deloc.

Scepticii, votanti sau nu, spun ca ce daca, asta oricum nu schimba rezultatul votului. O, fi, nu stiu ce sa mai zic. Si pana la urma nici conteaza asta, am recunoscut ca nu deplang rezultatul. Desi figurile celor de la coada imi inspirau speranta, trebuie sa recunosc.

Dar nu pot sa nu simt decat ura catre cei care si-au batut joc in halul asta de lumea care a vrut sa voteze. Niste ignoranti cel putin, niste rauvoitori mai probabil. Si ura crancena fata de cine a permis ca microbuzele alea fantoma, multe si descurajatoare, sa se descarce si sa voteze. Pentru ca nu pot sa-mi inchipui ca sunt bucurestenii sunt cei care s-au organizat frumos, in microbuze, pe cartiere, si au pornit ordonati la vot.

M-am simtit ca intr-un experiment sociologic comandat de un nebun, care nu vrea sa foloseasca datele astfel obtinute la absolut nimic.