Hot City - Cultura urbana feminina

Din cand in cand ma mai uimeste cate o persoana pe care o consideram echilibrata, calma si civilizata printr-un acces inexplicabil, din punctul meu de vedere, de virulenta isterica.

Se trezesc dintr-o data intr-o situatie in care li se pare ca singura solutie este sa-l atace pe celalalt astfel incat sa il doara. Si, pentru ca suntem oameni educati, nu iau o piatra de la marginea drumului sa dea cu ea in capul nemernicului, ci folosesc un limbaj bun in cel mai fericit caz numai pe stadioane. Scopul nu este sa demonstreze ceva sau sa isi apere un punct de vedere, ci sa il vada pe celalalt cat mai acoperit de noroi. Ca e prost, ca e needucat, ca ma-sa e o curva violata, totul este un argument perfect valabil cu care se pareaza orice incercare de dialog rational.

Cel mai adesea victima atacului se face mica, mica si nu zice nimic. Cu nebunii nu te pui. Mai ales cand dupa un prim raspuns civilizat te trezesti cu injurii peste injurii. Pentru ca atunci cand esti intr-o faza de virulenta isterica nu ataci numai o data, o faci de zeci de ori, ca sa te mai ‘racoresti’. Pe margine se strang tot felul de privitori atatati de mirosul de sange al conflictului. Cei care nu sunt de acord si caineaza in gand biata victima nu spun nimic. Nu te pui cu nebunu’, cine stie cand se va intoarce si impotriva ta. In schimb devin foarte vocali cei carora sa auda o injuratura le face bine la metabolism. Nu pot rata ei o asemenea sansa de a scapa o magarie catre victima designata.

Ca sunt cate unii care se ocupa cu injurii si cu care dialogul este imposibil nu ma uimeste. Ei umbla cu bata de baseball in masina desi, evident, nu au jucat vreodata. Sunt cei care merg cracanat ca sa ocupe cat mai mult spatiu si stiu numarul de cuvinte strict necesar ca sa poata comanda o bere. Inspaimantarea celorlalti este singurul mod in care simt ca se pot descurca. Cu ei nu ai ce face, speri sa nu ii intalnesti si, doamne sfinte, sa ii calci din greseala sub toc.

Dar chiar daca te indispun pe ei nu-i pui la inima, asa cum se intampla in cazul celor pe care ii crezi asemeni tie. Ba poate chiar i-ai admirat pentru anumite calitati. Si dintr-o data te trezesti ca ii apuca o isterie care nu poate sa nu stearga intreaga impresie buna. Si totul pornit de la un nimic care se putea rezolva altfel, foarte civilizat. Daca esti chiar slab de inger nu se poate sa nu te intrebi cand vei ceda si tu si vei incepe sa tipi ca o apucata la administratorul de bloc pentru ca te-a plictisit cu pretentia de a plati chiria. Sau la cine stie ce necunoscut care a indraznit sa nu cada pe spate de admiratie la vederea persoanei tale.

Poate ca virulenta isterica este un virus pe care il vom lua si noi atunci cand trecem inocenti pe la un colt de strada. Si ne vom trezi balacarind prima victima care ne va cadea in fata ochilor. In jurul nostru strangandu-se admiratori de o factura foarte indoielnica. Poate ca nimeni nu scapa pana la urma de accese de virulenta isterica.

Sau, cel mai probabil, badarania este mare si oricata poleiala de educatie ai pune pe deasupra pana la urma ea nu poate acoperi un fond, din pacate, nu foarte rafinat.