Hot City - Cultura urbana feminina

Cand un om normal se pomeneste deodata ca e gras, il apuca panica. Eu asta zic ca ar fi reactia normala.

Pentru ca de obicei omul este ingaduitor cu sine si corpul sau, este posibil sa-si dea seama brusc de grasimea ce il impresoara doar cand vede pozele din ultimul concediu. In poza e soare si decorul este, sa zicem, una dintre piramidele egiptene, plus o camila.

Omul vede gusa & falcile nou-noute. Vede tricoul obligat sa se lipeasca inestetic de niste manere zdravene venite de cine stie unde. Bune pentru dragoste, zice folclorul, dar nu chiar, as adauga eu. Vede mainile care si-au pierdut gratia si seamana cu niste cangi ale unui excavator. Si, de unde credea ca e doar balonat, descopera ca e gras 100%. Si atunci se apuca si ia masuri imediat.

Sigur, mai sunt niste grasi carora putin le pasa. Isi asuma acest destin de grasomega si se pregatesc sa traiasca in armonie cu el o viata intreaga. Decat sa renunte ei la painica inmuiata in sos si la merdenele, mai bine cumpara doua bilete, pardon un bilet si trei sferturi, cand merg cu avionul. Dar nu ei sunt obiectul nostru de studiu. Vorbim aici despre oamenii normali, nu despre nesimtiti.

Si omul care s-a trezit brusc gras este asa de jenat de ce i s-a intamplat, incat i se pare ca trebuie sa se ascunda in casa, pana se remediaza situatia. Dar societatea si castigarea painii il preseaza sa mai iasa totusi din barlog, si asta destul de des.

Aici permiteti-mi sa ma identific cu personajul nostru. Am privit si eu cu stupoare pozele mele (credeam eu) in costum e baie, cand de fapt din instantaneu imi zambea o morsa fericita, aflata in concediu. Deci pot sa povestesc cum se petrec lucrurile.

Gras, gras, dar tu tii la imaginea ta. Si lucrurile stricate in timp nu le poti repara intr-o clipita. Primul lucru la care te repezi si te uiti cu ochi scrutator, de gaina care examineaza o margica noua gasita in tina de pe drum, este garderoba. Grasul din tine vrea sa gaseasca niste articole pe care sa le poata trage pe el si sa para ca n-a patit nimic. Ca e perfect normal si slab.

Si chiar atunci, cu mintea incetosata de vestea rea si de slana care s-a pus chiar si acolo (ce credeati?!), grasul din tine alege niste bulendre. Unele care i se par lui ca minimizeaza dezastrul si il arata ca om si nu ca dropie. Si nici ca mai iese din ele. Pentru ca el crede ca doar el stie ca s-a ingrasat si e asa de disperat sa nu cumva sa afle toata lumea ce-a facut, incat se agata de ele precum inecatul de un pai.

Doamnelor, domnilor, asta e uniforma de gras. Ea e formata din vesminte care nu au capacitatea obiectiva de a imbunatati lucrarea diavolului. Dar ele au fost primele pe care grasul a pus mana si deci l-au insotit in primele momente de la aflarea statutului de gras. El crede atat de tare in uniforma, incat nici sa o mai spele nu-si mai permite.

De cele mai multe ori, uniforma de grasan pare hilara rudelor, prietenilor si colegilor de serviciu. Care se gandesc in ascuns, ia uite domnule! Asta, pe langa ca s-a ingrasat ingrozitor in ultima vreme, acum se mai imbraca si mereu la fel. Macar de ar pune niste haine care sa-l avantajeze mai tare. Dar cum n-are nimeni curaj sa-i zica ceva, astea raman doar ganduri. Si grasanul nostru isi vede de treaba si umbla imbracat intr-un sac ce il face si mai gras. Pana slabeste si reuseste sa-si capete mintile inapoi.

Grasilor, nu mai purtati uniforma. Este inselatoare.