Hot City - Cultura urbana feminina

Istoria mai indepartata este plina de acte sangeroase si cruzime. Desfasurate sub ochii neingroziti ai oamenilor de rand. Imparatii romani nu erau chiar cu mintea in punga cand ofereau oamenilor circ, pe langa bucata de paine cea de toate zilele. Si nici medievalii nu erau lipsiti de strategie cand organizau executiile in piete publice.

Ei stiau ca tot omul are maxima nevoie de entertainment si socializare. Motiv pentru care au inventat distractia sangeroasa cu lupte de gladiatori pana unul dintre ei murea. Lupta pigmentata si cu animale salbatice care muscau suplimentar din victima, pentru un plus de spectacol cu stropi rosii improscati pe privitorii amuzati si exacitati de bucurie.

Si mai tarziu tortura publica si modurile extrem de dure de a muri faceau parte din cotidian si normalitate. Asta se intampla de fata cu intregul orasel care se uita cu ochi mariti de placere si curiozitate. Unul nu se clintea de acolo. Se pare ca toate colosseumurile erau pline iar in piatetele in care se vindeau de obicei oua, pasari vii si zarzavaturi nu puteai sa arunci un ac, cand se anunta ca se lasa cu mortaciuni.

Inseamna ca lor le placeau mult intamplarile astea. N-aveau net, nu stiau cum sta treaba cu snuff-urile. Voiau sa vada sange si apreciau cruzimea ca pe o distractie de rutina. Si asta imi spune mie ca omul, acest mamifer care se imperecheaza din placere si nu doar ca sa nasca pui vii (doar el si delfinul fac asta), are sadit in el setea de sange.

Dar ce ne facem, ca legile astea noi si modul in care a evoluat societatea ne constrang acum. Ele impiedica strangerea unui numar mare de oameni care sa se uite cu atentie la alt om care este ucis din prima sau chinuit rau pana moare singur. Asa ca oamenii nu mai pot sa se socializeze si sa discute despre banalitati si sa schimbe pareri despre recolte si vreme langa un om in agonie. Vremurile s-au schimbat. Of.

Dar pofta pentru sange cred ca nu s-a dus nicaieri. Ea exista in continuare in om, doar ca e nevoita sa stea pitita acolo. Si daca ridicam vocea la o stewardesa e problema. D-apai sa o convingem sa vina cu noi la toaleta si sa incercam sa-i smulgem unghiile. Presiunea e mare. De-asta se strang oamenii pe la accidente, sa-l vada indeaproape pe alt om facut praf. Lasa tot, uita ca trebuie sa semneze condica, sa dea de mancare copiilor sau sa citeasca ceva. Sange. Sange proaspat. E drept ca omul de pe caldaram nu are de obicei nicio vina anume. Nu e un hot celebru sau un haiduc nemilos sau vreo vrajitoare care acum e pedepsita. Asta ar ajuta, ca ne-ar zgandari simtul nostru de justitie. Dar parca te mai uiti... Si vai, accidente grave se intampla totusi asa de rar. Si multe se intampla cand nu e esti acolo. Acum, ca a venit frigul, nu mai vezi nici macar certuri domestice. Rar si numai in anumite zone din oras mai vezi cate o bataie buna intre soti.

Dar omul este o fiinta sociala si el vrea sa se vada cu alt om. Simte nevoia sa se stranga in grupuri si sa impartaseasca lucruri din traiul lui. Insa stapanitorii de acum abia mai prididesc sa ne ofere paine si circul este doar unul mediatic. Asa ca am ajuns sa ne strangem pe la evenimente de online si alte conferinte de prin oras inspirationale de prin oras.

Si culmea e ca, desi asteptarile noastre sunt mereu mari, pe la adunarile astea nu curge strop de sange. Exista o oarecare lupta de idei intre participanti si uneori se creeaza opozitie dar nimeni nu sufera vadit.Of.

Deci lucrurile stau cam asa. Noi, oamenii, suntem la fel de sangerosi in adancul nostru. Dar nu mai avem voie sa ne adunam in piete si sa ne distram la omoruri organizate. Asa ca, inarmati doar cu un laptop, purtand cravata si afisand expresii rezervate si tolerante, ne prezentam prin sali de conferinta, unde facem si noi putem. Ne ascundem gustul pentru spanzuratoare si ne iubim aproapele.