Hot City - Cultura urbana feminina

Ok, sprancenele s-au incruntat, gura capata un aspect acru, de buze stranse in sfidarea oricarui alt gest. Mana bate nervos aerul pentru a aluneca superior si detasat in buzunar (fiindca opinia publica priveste cu oprobiu sa o opresti in sold unde ti-ar veni sa o duci), piciorul zvacneste stingand o tigara care nu exista.

Suntem enervati, enervati… atat de enervati incat am pierdut singurul lucru care ne facea animale inteligente si nu pur si simplu animale – simtul umorului.

Ne-a ramas simtul importantei. Nu ne luam in ras. Dorintele noastre sunt importante, Doamne ce importante, atat de importante incat am putea exploda daca nu ni se raspunde imediat pe plac.

Simtul stresului. Pe asta nu avem cum sa il pierdem fiindca nu ne lasa nimeni. Ba chiar se fac planuri cum sa se creasca. Ni se plateste cu moneda cu care platim si noi.

Simtul agresiunii sau ascunderii, dupa caracter. Si cine mai reuseste sa fie agresiv cu surasul pe buze? Doar nu suntem la carcotasi. Suntem agresivi cu pumnii inclestati ca sa ii bagam in sperieti. Iar ascunsi suntem cand ne bagam capul intre umeri, si devenim ghebosi. Cine sa mai bage in seama un zambet, chiar daca el exista?

Simtul pierderii. Simtul fricii care nu ne lasa sa nu ne tinem cu dintii de ceea ce am adunat, de our precious. Simtul care ne rostogoleste ochii in jur infricosator si ne face sa calculam viitorul mai ceva ca un astronom de moda veche.

Nu stiu unde ne-am pierdut simtul umorului, undeva intre agresiunile si cerintele altora care vin in valuri catre noi. Si nu stim cum sa le param. Si nici macar sa le indeplinim. Si de fapt nici nu vrem, fiindca nu ni se pare normal. Dar o facem. Prost. Strangand din buze, acru.

Ne-am pierdut umorul cand am vazut cata energie am pierdut pentru un rezultat care fasaie. Asta in cazul fericit. Pentru ca mult mai naspa a fost cand am obtinut ce ne-am dorit dar ne-am dat seama ulterior ca nu ne place, nu ne intereseaza. Ne-am pierdut simtul umorului fiindca ne-am descoperit a fi o bomba gata sa explodeze daca nu ne manuim cu grija.

Intr-o clipa de luciditate am plecat in cautarea umorului. Si l-am gasit doar la straini. Ei nu imi cer nimic, eu nu le pretind. Ce bine, putem sa jucam rolul de fiinte inteligente! Sa radem, sa facem misto, sa cautam ineditul, sa facem jocuri de cuvinte si idei.

Fata s-a destins. Mimica s-a schimbat. Mana face volte gratioase prin aer. Un aer mult mai respirabil. Asta pana cand demonii altor simturi ii vor transforma in cunostinte apropiate si totul va reveni la starea lipsei de umor.