Hot City - Cultura urbana feminina

Asiaticii se pricep la horror-uri. Cel putin pentru un privitor nascut si crescut in Europa ca subsemnata, multe din nascocirilelor sunt suficiente sa provoace cosmaruri nopti la rand. Asta poate pentru ca povestile lor de groaza sunt neconventionale, sau poate, mai bine zis, au conventii cu care nu suntem obisnuiti. Filmele se misca incet, calm si silentios inainte de a te lovi. Momentele de groaza vin de unde si de la cine nici nu te astepti.

In functie de tara de origine, filmele de groaza asiatice au si ele un soi de sub-genuri, dintre care cel mai de succes e J-Horror (din Japonia). Multe dintre productiile japoneze au la baza legendele despre yurei, spirite prinse intre lumea noastra si cea a mortilor, inchipuite ca femei imbracate in alb, cu plete lungi si negre. Asta nu inseamna ca alte tari in afara de Japonia nu sunt la implicate in competitie: Coreea de Sud (K-Horror), Hong Kong, Thailanda produc si ele pe banda rulanta fiori de groaza filmati.

Iata ce va recomanda subsemnata din experienta ei cu horror-urile asiatice cele mai cunoscute si de succes.

1. Odishon (Audition), de Takashi Miike, Japonia.

Am inceput cu el pentru ca, dupa umila mea parere, e horror-ul tuturor horror-urilor, vizionarea lui iti provoaca suferinte de-a dreptul fizice. Despre ce e vorba: un vaduv  intre doua varste organizeaza o auditie, chipurile pentru un film. De fapt, isi cauta o nevasta. Si o gaseste: tanara, foarte frumoasa, delicata si timida. Un inger. Ba nu, o psihopata sadica. Ei, niciodata nu stii peste cine dai! Amatorii de sperieturi galagioase la foc continuu se vor plictisi, povestea e lenta, porneste greu. Dar si cand porneste...Regizorul Takashi Miike are 48 de ani, in care a facut peste 70 de filme. De unde deduc ca imaginatia lui absolut bolnava e inepuizabila.

2.Ringu (The Ring), de Hideo Nakata, Japonia

Iata filmul care a declansat mania pentru horror-uri asiatice. Premisa suna stupid: o caseta video care ii ucide pe toti cei care o vizioneaza, la fix sapte zile dupa aceea. A, si ii anunta in prealabil prin telefon ca asta o sa faca. Cine ii anunta? Habar n-am, punctul forte al filmelor asiatice nu e sa explice de ce se intampla lucruri rele. Culmea e ca aceasta imbinare dintre tehnologia moderna si o poveste cu fantome functioneaza destul de bine, in special multumita inventivitatii in ce priveste imaginile bizare.

3.Gin Gwai (The Eye), de Danny Pang si Oxide Pang, Hong Kong

O tanara violonista oarba isi recapata vederea printr-o operatie. Apoi, prin intermediul unui noroc chior (ma scuzati) a la Haley Joel Osment in “Al saselea simt” (“Vad oameni morti! Sunt peste tot!”), ajunge sa-si doreasca sa fi ramas oarba. Uitati de remake-ul american cu Jessica Alba in rolul principal. Protagonista asiatica face toti banii filmului: e subtila si credibila.

4.Shutter, de Banjong Pisanthanakun si Parkpoom Wongpoom (va provoc sa pronuntati aceste nume!), Thailanda

Din nou o combinatie reusita de tehnologie si poveste cu fantome: niste tineri casatoriti lovesc cu masina o femeie, dar nu opresc. Dupa aceea, el, fotograf de meserie, incepe sa vada umbre ciudate in pozele lui. Ceea ce urmeaza intra in categoria “karma is a bitch” sau, mai pe romaneste: rau faci, rau gasesti.

5.A Tale of Two Sisters, de Kim Ji-Woon, Coreea de Sud

Evident, e povestea a doua surori-si a mamei lor vitrege malefice. Povesti cu mame vitrege am tot auzit si cand eram mici: Alba ca Zapada, Cenusareasa si asa mai departe. Nu-i nimic, aici nu incepe cu “a fost odata” si nu se va termina cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

In ultimii ani, Hollywood-ul a dezvoltat o adevarata fascinatie fata de filmele de groaza asiatice. Mai precis, a inceput sa le cumpere scenariile si sa le re-filmeze cu actori americani.  Varianta americana la Ringu (“The Ring”, 2002, cu Naomi Watts) a avut succes si a declansat o avalansa de asemenea remake-uri: Ring 2, The Grudge 1 si 2, Dark Water, Shutter, Pulse, The Eye, One Missed Call, The Uninvited (dupa A Tale of Two Sisters)...

Majoritatea acestor supe reincalzite sunt de foarte slaba calitate, in principal pentru ca ce era infricosator tocmai prin tonul lent si retinut pe care spuneau asiaticii povestea e transformat in ceva mai stralucitor/mai rapid/mai spectaculos, pentru gustul publicului nord-american, si devine un simplu kitsch. Dar un lucru reiese clar din moda remake-urilor: pana si Hollywood-ul recunoaste- adevaratele sperieturi cinematografice vin acum de la Est. De la Estul cel mai Est, cunoscut sub numele de Extremul Orient.