Hot City - Cultura urbana feminina

Imi place sa cred ca Tinerete fara batranete a fost scrisa la varsta senectutii de catre un om care se simtea deosebit de tanar, in fiecare dimineata scotand din fantana apa vietii si band pe saturate. Iar daca i-ai fi spus ca este tanar doar ar fi zambit cu intelegere, asa cum faci catre oamenii necopti la minte.

Pentru ca el stia, asa cum stim si noi dupa ce am schimbat prefixul de 20 de ani, ca tineretea este vesnica. Un pic diferita la fiecare etapa, asa cum este si normal, dar in permanenta prezenta. Numai cand esti adolescent poti crede ca tineretea consta in ceva asa de limitat cum este un obraz perfect intins sau un dorsal fara celulita. Apoi intelegi ca tineretea consta in apetitul de a participa, de a face lucruri. De asta nici nu ai sa vezi vreodata un om de 50 de ani spunand ca este batran, decat daca are cine stie ce avantaje. Altfel se va referi la el spunand ca este la a 2-a tinerete.

Asa ca tineretea nu are cum sa se sfarseasca la 22 de ani cand terminam facultatea, asa cum credeam in liceu. Si nu este pe duca nici cand implinim 40, fiindca sunt inca atat de multe lucruri pe care le putem vedea, le putem face, le putem spera. Tineretea se intinde asemeni unei gume elastice care nu are nevoie decat de un spirit curios si increzator. Iar oamenii in vechime stiau asta pentru ca se considerau tineri pana in ultima clipa, cand se hotarau sa moara si atunci imbatraneau pe loc, exact ca in poveste.

Numai modelele noastre culturate au impins tineretea catre adolescenta, facand-o perioada de aur dupa care nu iti mai ramane decat sa iti rozi unghiile si sa rasfoiesti albumele vechi de poze. Sau sa te ingropi intr-o munca oarecare adunand lucruri de care sa se bucure cei tineri, pentru ca ei merita. Si cap in cap cu acestea sunt vedetele care apar in filme si pe coperti de reviste, vedete care se comporta fara varsta. Insa noi, cei din jur, nu putem uita obisnuinta de a contoriza anii si majoritatea exclamatiilor se invart in zona – cat de bine arata desi nu mai este tanara!

Noroc ca din cand in cand in jurul nostru mai apare cate un intelept sau cel putin unul care nu are chef sa traiasca dupa canoanele unei societati ahtiate dupa adolescenta, ci ca si cum nu ar avea varsta. Ei nu au nicio problema in a-si intemeia inca o familie desi se apropie de 50 de ani. Si nici nu cred ca nu isi pot schimba cu totul stilul de viata dupa ce 20 de ani au trait intr-un fel. Ii vedem cum la peste 40 de ani se gandesc sa se faca bucatari de restaurante cu fite dupa ce toata viata au fost bancheri. Ii surprindem in sali de facultati sau dansand pe plaja in spatele tejghelei. Fiindca ei nu se simt niciodata prea batrani ca sa o ia de la capat.

Si asa ne dam si noi seama, daca nu reusim singuri, ca nu exista restrictii ce tin de varsta decat daca le construim singuri. Si ca tineretea se poate de fapt prelungi pana cand ne plictisim de atata zbantuiala si ne hotaram sa nu mai bem din apa vietii, sa ne asezam undeva sa imbatranim instant si apoi sa murim.