Hot City - Cultura urbana feminina

Din cand in cand ni se pare ca ne este mult prea greu. Si ne bosumflam pentru ca glamour-ul covorului rosu nu si-a facut inca aparitia in fata noastra. Pentru ca ne-a patat cafeaua cand ne-a cazut pe rochie. Fiindca o casiera a uitat sa ne zambeasca cand ne-a intins biletul si, in general, pentru ca lumea nu depune deloc eforturi sa fim noi uscate si multumite.

Si poate nici nu avem vreo problema, dar murim de stres numai la gandul ca am putea avea una. Daca vomita pisica, dar daca el nu ne zambeste cand ne vede, ca sa nu mai zic ca daca ni se termina dus gel-ul de baie? Tragedia e atat de mare incat ar trebui sa se nasca inca un Nietzsche sa ne integreze in lume acolo unde meritam.

Ca sa nu mai spunem ca ar trebui ca aceasta iubire sa fie cea suprema, ca seful sa se dea de ceasul mortii sa imi fie mie bine, ar trebui sa mi se dea fara sa cer, ar trebui sa fiu auzita fara sa repet, sa fiu ascultata fara sa conving... adica asa s-ar intampla lucrurile intr-o lume perfect construita. Fiindca uite, in asta, ce nenorocire, il caut eu pe el in loc sa ma caute el pe mine iar seful se plimba prin Asia in loc sa fie aici sa imi rezolve mie problemele.

Cu totii cadem in astfel de excese vazand numai problemele noastre si nimic din ceea ce gandeste celalalt, cel de la care asteptam. Ne inchipuim ca e incorect, ne sucim mintea in ganduri de razbunare, de dezvaluire a nesimtitului spre oprobiul intregii lumi sau pur si simplu mergem si plangem in baie. Orice am face, atata timp cat nu reusim sa vedem decat covorul rosu care lipseste, gresim.

Iar problema aici este ca nu punem lucrurile in perspectiva corecta, acordand mult prea multa atentie unor nimicuri. Este adevarat ce spunem, dar interpretam faptul atat de gresit incat devine neadevarat ce spunem. Degeaba vedem lumea asa cum este daca asteptarile noastre de la ea sunt duse cu pluta.

Iar ca sa ai asteptarile corecte si perspectiva suficient de larga trebuie sa te supui din cand in cand la terapii de soc. Ti se pare ca seful tau e aiurea, incearca sa ii vezi pe altii. Este viata ta mult prea banala? Poate ca e asa tocmai fiindca acest banal iti place. Incearca sa vezi ce inseamna lipsa banalului si apoi probabil vei aprecia ce ai acum. Ti se pare ca te dai de ceasul mortii din cauza unei relatii? Analizeaza ce vezi in jur la prieteni. S-ar putea sa nu fie atat de tragic ca a uitat sa te sune intr-o seara.

Aceste randuri nu sunt apologia multumirii cu putin, fiindca si pe mine ma enerveaza aceasta atitudine. Dar incearca sa iti transmita ca daca nu iti place ceva schimba, nu astepta de la altii. Caci daca nu o faci din proprie initiativa mai devreme sau mai tarziu cineva care nu te mai suporta te va supune unei terapii de soc.

Si nu, daca aveai vreo indoiala in aceasta privinta, lumea nu este mai incorecta decat ar trebui sa fie din aceasta cauza.