Hot City - Cultura urbana feminina

Daca ai in jur de 30 de ani inseamna ca inca nu ai inteles ce este criza. Si esti la fel de pregatit sa fii sarac cum esti pregatit sa te gandesti ca de maine te inrolezi si pleci pe Marte ca sa te bati cu extraterestrii.

De vina nu este faptul ca nu ai mai trecut prin crize. Caci daca nu ai fost pui de nomenclaturist te-ai nascut in una. Si ai trait invidia ca unii aveau blugi din Turcia in timp ce tu iti cumparai raiati de pe Lipscani. Si bomboanele cu gust de fructe care acum se tin in boluri cam peste tot in farmacii veneau cate 5 pe an, impartite intre Paste si Craciun. Deci o idee ce inseamna sa nu ai iti este destul de clara in minte.

Mai putin neclar este insa ca ai putea sa mai treci in viitor prin ceva similar. Si ca ar trebui sa iti ajustezi gusturile, deloc extravagante, daca este sa te compari cu altii, la a calcula, a reduce, a te abtine. Si asta pentru ca ne-am dezobisnuit sa avem asteptari negative. De cum am terminat-o cu scoala si ne-am angajat am dus-o din ce in ce mai bine. Nu radeti, chiar asa a fost.

Cursul a fost ascendent, chiar daca nu asa de vizibil cu ochiul liber. Si chiar daca intre slujbe sau din cauza unor investitii mai proaste am mai avut si perioade mai negre, totul in jur ne spunea ca directia este de la mobila de pal la una de mahon. Si de la bicicleta la masina 4x4. Si asta numai pentru ca meritam – am acumulat si experienta, am si schimbat vreo 4 joburi, cunoastem lume care cunoaste lume. Iar in plus, am luat deja strictul necesar si acum toti banii ii dam pe distractii, fara parinti care sa ne bata la cap in ce mod ne-ar fi noua mai bine daca i-am folosi.

Si uite ca dupa atatia ani in care am fost scapati in parcul de distractii s-a intamplat beleaua. Si ni se tot repeta dintr-o parte si din alta ca nu are cum sa ne fie mai bine. Ba, mai mult ca sigur, ne va fi mai rau. Noi ne impotrivim cu indaratnicie, pentru ca ne-am facut niste planuri pentru banii pe care nu-i avem. Urma sa mai treaca doar un an si sigur ne-ar fi picat in buzunare. Si iata ca nici pe cei de acum, la care ne strambam a dispret, nu mai sunt atat de siguri.

Am taiat cu parere de rau din gandurile la excursiile in insule exotice, am renuntat la shoppingul lunar si la schimbarea masinii de care ne cam plictisisem. Am renuntat si sa umplem frigiderul cu tot felul de prostii pe care cu multa scarba le aruncam la sfarsit de saptamana. Si ni se pare sacrificiul suficient. Nu vrem in ruptul capului sa acceptam ca am putea trai iar in saracie. E dreptul nostru sa avem dusuri cu 1000 de butoane si jeturi care vin de unde nici prin cap nu iti trece. E impotriva demnitatii noastre sa ne uitam in portofel la sfarsit de saptamana petrecuta la job peste 10 ore pe zi ca sa vedem daca avem bani de 3 beri sau numai de 2. Si, mai ales, este de neconceput ca luna viitoare va fi mai rau decat luna asta.

Eu vad in jur numai oameni care spun “nu mi se poate intampla mie una ca asta”. Voi cunoasteti pe cineva care isi face planuri luand in calcul ca maine ii va fi mai rau?