Hot City - Cultura urbana feminina

Ai un prieten. Pe care il vezi des. Si de abia astepti sa ii spui. Ce ai mai patit. Poate nu vei intalni neaparat intelegere. Poate te va critica. Si va spune si niste cuvinte cam enervante. Dar macar te va asculta. Cu atentie. Si se va si preocupa de ceea ce ii spui. Macar cinci minute.

Indiferent de la ce a pornit prietenia – ca va jucati la 5 ani in acelasi nisip sau ca ati descoperit intr-o seara de betie ca ati avut acelasi prieten, in acelasi timp -, ea supravietuieste pentru ca de abia astepti sa ii afli parerea. Intr-o problema care te framanta. Si descoaseti alaturi toate firele. Si amanuntele. Serviciu intors reciproc, cu aceeasi bunavointa.

Si au trait asa pana la adanci batraneti.

Sau pana cand ceea ce faci are potential sa il priveasca si pe celalalt. Si atunci incepi sa te codesti. Si sa gasesti tot felul de justificari. Ca nu cumva sa se distruga confortul pe care il aveai. Ca poate e mai bine sa il protejezi pe celalalt. Si sa nu ii spui lucruri pe care oricum nu le poate schimba. Fiindca de, viata nu e dreapta. Si este ori linistea ta. Ori linistea lui.

Iar acum ai ales-o pe a ta. Ce sens mai are sa ii pui o dilema morala in carca. Si sa il impingi intr-un loc care nu ii face bine. Solutia este sa te faci ca nu exista. Si sa speri ca celalalt nu va observa niciodata. Sa vina, doamne fereste, sa te intrebe ce si cum. Sau numai sa scape vreo aluzie. Brrr... parca te si infiori cand te gandesti cum va fi momentul confruntarii.

Si atat te framanti si te invarti incat aproape incepi sa il urasti pe celalalt. Persoana care ti-a fost apropiata. Si care acum te pune intr-o situatie atat de naspa. Ceva, ceva trebuie sa fie in neregula si cu el daca nu poti sa ii spui. Poate ca e prea ciufut si se supara prea repede. Poate ca e insensibil. Poate ca si-ar baga nasul prea tare in locuri in care nu ii fierbe oala. Pana una alta.

Solutia salvatoare?

Sa il ocolesti. Cat mai des. Nu raspunzi la telefoane. Intrerupi propozitiile in mijlocul conversatiei. Construiesti motive false pentru comportamentul de acum. Si te rogi sa nu observe. Adica tocmai atentia si interesul pe care le pretuiai asa de tare acum te enerveaza de mori. Parca prea este bagacios si insistent prietenul acesta al tau. Prea nu isi vede de treaba lui, asa, in mod neinvitat. O sa ii spui tu cand o sa ai chef. Dar mai incolo. Sau poate niciodata.

Si cu cat atitudinea ta este mai incrancenata cu atat trimiti semnale. Care sunt interpretate. Si rareori lucrul pe care nu ai vrut sa il spui nu iese la iveala. Si ceea ce initial era o mica neplacere a fost transformat de tine intr-un lucru peste care nu se mai poate trece. Si uite asa, tacerile din frica, nehotarare, comoditate, conformism ajung sa distruga chiar si prieteniile ce pareau sa fie pe cele mai line fagasuri.

Eu cel putin am patit-o asa. Foarte de curand. Si nu cred ca se mai poate face ceva pentru reparat.