Hot City - Cultura urbana feminina

Nu zic ca nu s-o mai uita lumea la telenovele de limba spaniola, dar in ultimii ani vad ca a rasarit o moda mult mai suparatoare, telenovele romanesti. Nu pot in ruptul capului sa inteleg in ce consta hazul acestor productii autohtone. Caci sarea si piperul telenovelelor de la mama lor nu stateau doar in complicatiile melodramatice. Serialele siropoase din America de Sud au un ‘je ne sais quoi’ care nu poate fi reprodus. Eu una militez pentru mentinerea lor in prim-planul atentiei.

Unul din avantajele incontestabile ale telenovelelor latino-americane e rolul lor de “invatati spaniola fara profesor”. E posibil sa nu existe multi romani care stiu cum se scrie corect “Estoy embarazada, Luis Fernando, te tienes que casar conmigo!”, dar cei mai multi stiu ce inseamna cand aud, si anume ca Luis Fernando primeste o veste al naibii de proasta. Doamne fereste, dar s-ar putea sa ai nevoie sa spui asta unui mexican la un moment dat. Telenovelele ne-au invatat limba lui Cervantes asa cum Cartoon Network i-a invatat pe copii engleza.

Un alt avantaj incontestabil e frumusetea actorilor si actritelor, frumusete 100% sud-americana pe care noi n-avem de unde s-o pescuim si s-o bagam in telenovelele noastre. Ce daca isi rostesc replicile cu talent de codasii clasei la serbarea scolara, in timp ce pe chip le curg rauri de lacrimi din glicerina? Macar ai la ce te uita.

Ea, eroina, e intotdeauna superba si diafana, perfecta pana in varful unghiilor chiar si cand interpreteaza rolul unei orfane care scormoneste prin gunoaie. El, singurul barbat pe care il va iubi Ea vreodata, e asa de aratos incat nici o femeie din serial nu se poate abtine sa nu se indragosteasca de el.  Chiar si maica-sa, care joaca de obicei rolul de scorpie titulara, e probabil motivata oedipian (caci e aproape intotdeauna vaduva).

In fine, cea mai importanta calitate a telenovelelor din America Latina e naivitatea lor absoluta. El si Ea se iubesc pentru totdeauna. Ea e de o bunatate absolut ingereasca, atat de mare incat uneori ajunge la inchisoare luand asupra ei vina altcuiva sau alta nebunie de felul asta. Cand are necazuri, nu-si pierde increderea in Dumnezeu.

Rabdarea eroinei este rasplatita intotdeauna, si toti cei care au gresit sunt pedepsiti cu chinuri groaznice. Cum ar fi ca toate lucrurile astea sa se intample in Bucuresti, sub nasul nostru? Ar suna cam fals. Ca sa putem crede in existenta unei asemenea lumi, e musai ca protagonistii ei sa vorbeasca intr-o limba straina.