Hot City - Cultura urbana feminina

Cred ca am atins o culme a marketingului, daca exista asa ceva. Am trecut prin toate fazele posibile. Si cand am crezut ca stiu tot si nu mai are cu ce sa ma uimeasca, iarasi m-am rasucit.

Intai am lucrat in domeniu 11 ani, ca sa inteleg bine fenomenul. Pe parcursul celor 11 ani, am inceput sa fac marketing asa de bine, incat am inceput sa cad singura victima mesajelor mele. Am ridicat in slavi unele produse atat de bine incat le-am achizitionat chiar eu. De-aia am o masina Volkswagen si nici nu-mi trece prin cap sa conduc in vecii vecilor alt brand. Si de-aia am abonament HBO, chiar daca deschid televizorul o data pe trimestru si atunci dau pe VH1.

De mai mult de doi ani lucrez la site-ul asta. Si asa am trecut intr-o noua faza. Am vazut atatea reclame si atatea site-uri si atatea bloguri, incat probabil ca m-am supradozat, fara sa ma prind. Si am inceput sa ma bucur ca un copil cand intalnesc business-uri care nu stiu sa isi faca reclama pe internet. Si de fapt imi plac afacerile conduse de vreun om bun doar la treaba aia a lui, care nu s-a priceput sa puna de-un concept de marketing integrat, asa cum s-ar cadea.

De exemplu, mie imi plac mobilele din lemn masiv. Si am inceput sa caut pe net firme care fac asa ceva. Ca nu prea am timp sa merg pana la tara, sa bat din poarta-n poarta, cu speranta sa dau peste vreun batran cumsecade, care ciopleste in lemn de 354 de ani incoace, adica 17 generatii de tamplari. Dar mi-am dat seama ca, imediat ce am gasit, am inceput sa fiu suspicioasa ceva de speriat cand o firma care anunta ca face mobila maramuresana are site de prezentare a produselor.

In capul meu plin de clisee, maramuresenii sunt niste oameni care fac biserici fara cuie. Ei umbla in costume nationale si n-au auzit ca exista un univers virtual. In care poti sa fii Xena, printesa razboiului, sau Hades cel negru si neindurator, care respira greu. Desi tu in viata reala esti contabila sau inspector in resurse umane.

Si atunci cand dau peste site-ul lor, mi se pare ca sunt niste impostori. Ca se dau drept maramureseni desi sunt de fapt specialisti in IT din judetul Teleorman, unde isi au barlog cei mai abili hackeri din Romania. Sau ca, chiar daca sunt pe bune maramureseni si fac mobila dar au si site, sunt niste smecheri care sunt unsi cu toate alifiile, si in costul mobilei au pus si cheltuielile desginerului de site si factura pentru hosting.

Inainte mi se parea ca daca nu ai carte de vizita si plic si site si fax si firma la poarta cu acelasi logo declinat in moduri exceptionale, nu existi si nu meriti sa cumpar de la tine. Acum am inceput sa ridic din spranceana cand vad ca cineva baga prea tare bani in identitate de brand si se straduie sa ma atraga prin instrumente mestesugite de comunicare.

Pentru mine este suficient anuntul avem flori. Branza costa 12 lei kilul. Facem parchet din lemn masiv. Am adus clapari noi. Daca vrei ski in Austria, te costa 550 de euro, cu ski pass inclus. Si toate astea sa fie anunturi lipite cu scotch sau notite la mica publicitate. Sau chiar pe net, la un avizier. De fapt, sunt perfect pregatita sa cumpar produse de la firme care isi scrijelesc oferta pe piei de animale sau peretii pesterilor, cu un bat.

Mi se pare ca am facut o afacere buna cand reusesc sa conving coafeza sa accepte sa ma coafeze la ea acasa, in apartamentul de bloc. La coafor mi se propune o viata din ce in ce mai buna si tinerete fara batranete si nu mai suport asta. Oare am innebunit? Nu stiu, dar in orice caz sunt un client suspicios.