Hot City - Cultura urbana feminina

­Nu se ureaza degeaba: “noroc”. Toata lumea stie vorba din batrani: Norocul ti-l mai faci si singur. Eu insami o folosesc des si cred in ea, numai ca apreciez mai adanc sensurile multiple ale cuvantului no­roc.
Norocul adevarat, norocul original este la fel de mistic ca si levitatia, la fel de inexplicabil ca si intuitia, rar precum floarea de colt si inca alte cateva atribute din acelasi registru. Nu se ureaza degeaba noroc, e urare de cand lumea, care admite ca omul e supus dezastrului si ca doar norocul il mai poate scoate la lumina.

Trebuie sa stiti ca odata ce ai primit darul adevaratului noroc, inseamna ca aveai mare nevoie. Mai bine esti ­mai bolnavicioasa, nu arati perfect sau nu stralucesti in vreun domeniu. Divinitatea iti arata cu ajutorul norocului ca poti avea si tu o viata. Si te face sa te simti recunoscatoare de fiecare data.

Eu sunt un exemplu perfect. De mica s-a vazut ca-s foarte norocoasa, si ai mei s-au bucurat. S-au si intristat pe de o parte, caci asta insemna ca nu voi fi niciodata un mare om. Totusi, ideea ca voi ramane in viata si poate-poate ma descurc i-a inseninat pe ei cum ma insenineaza pe mine acum. In continuare dau cateva exemple proprii, pentru a facilita doritoarelor detectarea posibilitatii de a fie ele insele niste norocoase.

Cand aveam vreo trei ani, incercam sa ii arat maica-mii ce grozava sunt eu sus pe tobogan. Mama nu era atenta, iar eu, straduindu-ma prea mult, am picat in cap. Printr-un miracol, m-au recuperat intacta, desi nu se mai stie sigur daca forma fruntii cu care defilez acum e chiar cea initiala.

Mai tarziu, am repetat isprava, picand din nou in frunte, mult mai rau. Desi am delirat doua zile, ai mei nu m-au dus la doctor, fiindca pe meleagurile montane unde am copilarit se presupunea ca un copil e ceva de otel. In ciuda acestui fapt, m-am refacut incet incet si dupa vreo sapatamana puteam alerga fara sa mai simt creierul cum se misca. Am ramas cu o durere de cap surda care ma apuca cand se schimba vremea. O nimica toata fata de moartea fulgeratoare care ma pandea sub forma unui bolovan pe care tampla mea l-a ratat atunci la milimetru.

La fel si cand m-am infipt cu fruntea intr-un tarus de gard care a ignorat, datorita norocului, posibilitatea de a se orienta direct spre ochi. Am o cicatrice splendida care nu ma lasa sa uit cat de norocoasa sunt ca am ambele ocheane la locul lor.

Cand mi-a venit si mie randul sa cad, ca orisicine, de la etaj, am avut iar noroc. Desi o pornisem cu capul inainte, am cazut in fund. Spectatorii m-au aclamat: ce prezenta de spirit, cata dexteritate! De parca eu la 11 ani apucasem sa devin vreun Jackie Chan, Bruce Lee, ceva. Aiurea, habar nu am cum de nu am cazut in cap. Am avut noroc.

Norocul se manifesta si pe plan economic, de exemplu. Daca celalate ursitoare te-au blagoslovit cu o totala impotenta in ceea ce priveste chestiunile financiare, intervine norocul si iti scoate in cale cate un job, nu extraordinar, insa tragand linie o duci mereu rezonabil.

La fel, dei pari predispusa spre a-ti nenoroci relatiile sentimentale prin actiuni mai mult sau mai putin gandite, norocul se ingrijeste sa iti scoata in cale taman oamenii aceia care sunt mai inclinati spre a fi intelegatori.

Per total, e o treaba buna sa ai noroc, mai ales daca nu ai mai nimic din celelate. Voi ce-ati primit?