Hot City - Cultura urbana feminina

Vad bine ca am inceput, fara sa vreau neaparat asa ceva, sa scriu o serie de articole cu radacinile adanc infundate intr-un fel de criza a varstei de treizeci de ani.

In loc sa ma depresez ca toata lumea, mie mi se deschid acum tot felul de ferestruici asupra propriei persoane: imi vad cu claritate defectele, pasiunile mele iau o forma concreta, antipatiile se adancesc iar simpatiile se toarna in forma. Cu ocazia asta se intampla si felurite introspectii dubioase.

Vorbesc de lucruri pe care le constientizam mereu, insa undeva la un nivel foarte jos al straturilor ratiunii. Mai rau decat a le scoate la suprafata si a le sterge de praf este faptul ca le impartasesc celorlalti. Dar ce sa fac? Este noua mea personalitate de treizeci de ani: deschisa la minte si la vorba.

Astfel incat, vorbind deschis, din vorba in vorba m-am trezit marturisind, ca la psihiatru, o chestie de mult uitata: am mare boala pe nasturi. Mi-e greu sa zic ca mi-e frica, ca frica nu-mi e, insa am o nemasurata scarba. Dintre vajnicele mele colege care se tavalaau de ras, Nadia a fost mai sprintara si s-a apucat sa caute pe net. Asa e ea, vrea sa se dea mare ca are tableta grafica si se misca repede cu pen-ul. Si a aflat ca exista fobia de nasturi, koumpounophobia.

Asta m-a trantit definitiv. Daca mai existau sperante cum ca e doar o impresie de-a mea si ca imi voi vindeca scarba daca sunt lasata singura peste noapte intr-o croitorie, ei bine asta mi-a ucis-o. Pentru ca, doamnelor si domnilor, este cica o afectiune destul de comuna. Ma rog, am trecut oarecum peste, zicand ca totusi o fi o boala inventata la misto, pana cand m-am indurat totusi si am dat click pe linkul pe care mi-l trimisese. Si oroare, am descoperit descrise chiar simptomele pe care le am eu!

Da, imi vine sa vomit cand vad un anumit tip de nasturi! Da, am o problema cu nasturii din plastic si nu cu cei metalici! Si da, o da! Am aceeasi problema cu cerceii. Ma deranjeaza rau cerceii, in special cei lunguieti, atarnatori, mai putin cei in forma de tortita. De fapt aia nu ma supara deloc, am purtat unul in buric. Ma supara cumva cei care atarna. Daca ei reprezinta ceva, de pilda niste girafe, e mai suportabil. Daca au lantisor si alte zorzoane, e jale.

Cel mai rau ma deranjeaza si imi induc stare de voma cerceii de buric de tip pandantiv, care atartarna, sau cei care au o bila acolo inauntru. Uneori e pur si simplu un chin sa merg la mare si ma gandesc ce naiba ma faceam daca eram barbat. Sa intalnesc o fata minunata, sa ajung cu ea in momentul acela iar ea sa se dezbrace aratand un minunat cercel de buric cu chestie din aia. Iar eu sa vomit pe ea.

Of Doamne. Ce bine totusi ca sunt fata. Din pacate, multe dintre chestiile specific feminine sunt legate de nasturi si cercei, de aceea probabil ca adeseori nu arat chiar cum ar trebui. Mai am cateva mici probleme. Suport cu stoicism sa pic in balegar, sa trec zilnic pe strada cu cacatei, nu mor daca vomita cineva langa mine, n-am probleme cu pasajele care miros a pipi insa Doamne fereste sa vad flegme sau muci. Sa vezi nenorocire.

Deci fac in curand treizeci de ani si de aceea m-au napadit toate realitatile astea. Nasturii, cerceii, mucii si flegmele. Totul trebuie sa aiba insa un sens, asa ca banuiesc ca se intampla deorece sunt coapta pentru psihiatru. Stie cineva unul bun?