Hot City - Cultura urbana feminina

Cele mai multe scuze pe care le primim sunt de circumstanta: “scuze ca am facut ceva care te-a deranjat. Nu aceasta a fost intentia mea. Chiar imi pare rau”. Dar nu imi pare rau pentru ce am facut, ci pentru efectul pe care l-au produs faptele mele asupra ta. ­­

Asta ma face sa ma intreb daca ne pare cu adevarat rau de ceva ce am facut. Daca ni se pare vreodata ca nu avem justificare sau circumstante atenuante. Mai citesti ce spune cate o personalitate ce priveste inapoi cu multumire de sine. Si nu, nu ar schimba nimic din viata sa. Il reprezinta. Greselile sunt cele care au dus-o exact acolo unde este. Greseli? Ce vorbesc? Nu exista asa ceva. Exista doar fapte cu consecinte negative. Faptele le-ar repeta. De consecinte le-a fost mai greu sa scape. Dar nu, nu le pare rau.

De fapt ce fel de greseli am putea sa facem? Mai sunt unele de aproximare a realitatii, de intelegere. Dar niciodata nu gresesti cu adevarat in alegerile tale. Pentru ca sunt cele mai bune alegeri posibile tinand cont de circumstante, de personalitate, etc. Nu poti gresi atunci cand te comporti tinand cont de ceea ce esti cu adevarat, atunci cand nu te minti pe tine insuti si respecti valorile in care crezi.

Sau cel putin asta sustin psihologii. Gresesti atunci cand intre actiuni si valori (atentie, nu neaparat constientizate, pot fi si impulsuri ale subconstientului) intervine o schisma. Asta are drept urmare o imbolnavire a psihicului si duce la consecinte negative asupra calitatii vietii pe care o avem. Si noi, dupa doua secole in care psihologizarea este o arta la moda gandim exact la fel. Asta am simtit nevoia sa fac, inseamna ca nu poate fi cu totul gresit.

Dar nu putem spune ca nu exista greseli in jurul nostru, individualismul nu te scapa de raspundere. Altfel nu ar exista pedepse. Sa luam numai exemplul atat de evident al penitenciarelor, locul unde se pedepsesc cele mai mari greseli. Parca vad o conversatie – Ai furat, iti pare rau? Da, ca uite cat timp pierd aiurea din viata mea, sistemul e incorect, judecatorii nepregatiti sau neinteresanti…. Dar iti pare rau ca ai furat? Liniste pana sensul intrebarii este inteles: toata lumea fura, si de altfel nici nu stiu daca asta poate fi numit furt si nu  are de suferit cineva anume si oricum o merita pentru ca…

Nu, nu ne pare rau de ceea ce facem. Scuzele le spunem pentru ceilalti. Atat timp cat nu ne schimbam, scuzele nu au valoare.
Prietenul tau are o aventura. Iti spune ca ii pare rau. Dar ii pare rau cu adevarat? Nu, nu s-a schimbat suficient ca ceva care era acceptabil sa devina cu totul altfel. Ii poate parea rau ca esti suparata. Dar in viitor va actiona asa cum il indeamna propriile valori.

Eu spun ca dupa ce auzi pe cineva ca isi cere scuze sa te astepti la o recidiva. Si nu fiindca esti negativista, ci pentru ca orice sondaj iti va arata ca oamenii tind sa repete faptele care corespund modului de gandire si nu fac ceva care nu li se pare ok decat daca sunt obligati.

Cam asta am avut de spus despre parerile de rau. Si imi cer scuze celor care se simt in vreun fel agresati de cele de mai sus.