Hot City - Cultura urbana feminina

Cate dintre noi nu se opresc din cand in cand, in mijlocul unei activitati oarecare, tulburate de impresia ca miscarile lor parcurg un scenariu la a carui scriere nu au participat catusi de putin?­

­Da, se intampla, iar acesta este rezultatul unei frici permanente. Frica de asterne firele propriei povesti, asa cum credem de cuviinta.

E atat de usor sa creezi un personaj. Si asta nu doar pentru noi, pseudo-scriitorii…pentru oricine care inventeaza vreodata o poveste pe care o spune la bere sau la o tigara in fata blocului. E atat de usor sa inventezi un personaj a carui traiectorie sa fie hotarata, ale carui sentimente sa fie determinate de alegeri la randul lor determinate de schita pe care i-ai facut-o in mintea ta. Astfel viata aceluia, in orice fel ar fi traita, ar avea substanta, sens, si ar lasa impresia de “right. Asta nu e greu.

Dar in secunda in care iti dau lacrimile la final, cand ai desavarasit opera perfecta cu un ending pentru personajul tau, potrivit cu absolut tot ce il inconjoara, iti dai seama ca esti un Dumnezeu, privind la miile de directii pe care nici macar nu le poti constientiza in totalitate. Si stii ca tu poti lua hotararea. Poti lasa in spate miile de alegeri, consecinte si greseli despre care nu vei sti niciodata daca se pot repara ca in poveste…Dar chiar si asa, ca scriitor innebunesti nestiind daca trebuie sa iti lasi personajul sa traiasca la intamplare si esti mort de frica la gandul ca alegera ta va fi cea eronata, ca va fractura povestea? Da, nu e usor sa fi un mic Dumnezeu, insa ai povara dulce a propriei raspunderi, si linistea aceleiasi.

Realitatea trista este ca directiile noastre sunt hotarate de altii din cauza lipsei de curaj de a ne scrie propria poveste. De a hotari pentru noi insine, la fel cum hotaram, pentru erou, ca firul povestii trebuie sa fie acesta si nu altul. Bunul simt care te ajuta sa alegi un pepene la piata ar trebui sa iti spuna si ca dintr-o mie de cai nu poti alege decat una. Si daca nu o alegi tu, o va alege altcineva pentru tine, fara sa ii pese si fara ca macar sa fie autorul povestii tale. Oamenii te vor tara prin curentii de aer produsi de propriile lor interese, fara ca macar sa le treaca prin cap ca iti scriu povestea, fara a-i pasa de armonia ei.

Scrie-ti singura povestea. Curajul pe care il ai de a traversa printre masini e acelasi cu acesta. Riscul vietii pentru 3 secunde, pe care ti-l poti asuma, se poate compara cu riscul de a-ti asuma o hotarare pentru tot restul vietii? Care sa fie hotararea ta?

Ia pixul, aseaza-te la tastatura, ia creta si coboara pe trotuar, si scrie-ti povestea.