Hot City - Cultura urbana feminina

Se ia o situatie, din pacate cotidiana in mediul in care traim noi, atat prin personaje cat si prin decor.

Avem gasca de barbati de la coltul blocului care isi face veacul acolo de dimineata pana seara facandu-te sa mustacesti de uimire ca nu au hainele rupte si cu ochii scosi din orbite de foame. Sau macar adolescenti care n-au chef de scoala si stau si discuta cu orele despre fete si jocuri pe calculator.

Avem cainele comunitar adoptat de gasca, ce considera ca acel colt de strada trebuie aparat cu pretul vietii. El urmareste cu ochi atenti pe toata lumea care trece pe trotuar si analizeaza daca va constitui cumva o amenintare. Dupa cum spun iubitorii de caini doar cei rai la suflet sau cei tematori sunt atacati.

Se ia persoana mea aflata in drum spre parc cu bebele in carut si bishon-ul lipaind pe langa, in lesa. Analizez si eu cainele negru, gasca de barbati comasata de nu puteai arunca un ac, si consider ca e mai sigur pe strada. Asa ca ocolesc trotuarul si masinile parcate aiurea. Cainele negru considera ca nu avem dreptul sa scapam asa de usor. Drept pentru care se arunca asupra bishonului. Acesta da sa scape exact sub rotile unei masini care vine din fata. Trag bishonul in ultima clipa si el se ascunde tremurand sub carut. Cainele negru latra la el cu spume la gura.

Ghiciti ce facea in tot acest timp gasca vesela. Ei bine, nimic. Pana nu am tipat la ei sa isi cheme cainele nu au schitat nici cel mai mic gest. Doar dupa ce am insistat unul dintre ei a strigat in scarba: Du-te acasa Costele, ca sa reusim sa trecem in sfarsit. Sa va mai spun ca pe celalalt trotuar in drumul catre parc este un service mandru posesor al unui alt caine comunitar cu iesiri isterice neasteptate? Si in capatul strazii o florarie ambulanta de care este atasat cainele de rigoare. Iar la intrarea in parc isi mai vac veacul vreo 5 pusi in evantai. Deci am nenumarate ocazii sa trec de la verde la alb in numai cativa zeci de metri.

Dar comportamentul agresiv al cainilor ma uimeste aici, ci lipsa de reactie a celor ‘paziti’. Daca tot au adoptat un caine comunitar pe care il mangaie si ii dau de mancare, de ce nu au grija si ca acestia sa nu transforme un spatiu public in unul interzis?

Si dincolo de asta, eu stiam ca domnitele in dificultate sunt ajutate. Asa se petreceau lucrurile pana si in Sreck, unde cavalerii erau rai si urati si domnitele nu chiar o placere sa le ai in preajma. Am inteles ca renunti la deschisul usii si intinderea mainii ca sa treci peste groapa din bordura, dar totusi nu ma asteptam ca lucrurile sa se transforme asa de radical incat sa nu misti un deget nici macar cand este o situatie mai dificila.

Pacat ca nu s-a inventat un aparat care sa nu streseze prin apasare numai cainii, ci si sa scoata din amorteala barbatii ocupati sa frece menta pe la colturi de strada. L-as achizitiona imediat.