Hot City - Cultura urbana feminina

Ieri am scapat cu greu de un strain foarte insistent si probabil putin nebun, care imi facea avansuri in metrou in baza convingerii lui ca Romania e o tara plina de “bitches easy to fuck”. Sper ca ati inteles, n-o sa va traduc, caci noi aici nu vorbim urat. Cand am ajuns acasa, foarte prost dispusa, si am dat Ignore pe Feisbuc celei de-a, probabil, 1567-a cereri de prietenie din partea unui american intre doua varste care avea la profil o poza cu el in chiloti, m-am hotarat sa scriu aceste randuri.

Aproape zilnic mai am parte de cate o dorinta de imprietenire venita de la un om de alta nationalitate, complet necunoscut, de obicei vreun turc/arab tanar sau italian batran care are grija sa specifice ca e married si simultan in cautare de femei dornice, dar asta n-are de ce sa ma supere pe mine, ca doar, deh, e strain- ar trebui sa fiu recunoscatoare ca e dispus sa ma bage in seama.

Iar in perioada in care aveam cont pe un site de dating online, ca experiment social (numai ca experiment social, da?), primeam mereu mesaje de la barbati care credeau ca e suficient sa inceapa expozitiunea cu fraza “Eu strain, eu nu stie bine romaneste” ca eu sa ii consider, pe data si pe fiecare in parte, alesul inimii mele. Cum, nu stii bine romaneste? Vino la pieptul meu iubitor.

Insa astea sunt fleacuri. Lucrul cu adevarat suparator e ca fiecare strain de sex masculin cu care am conversat vreodata, chiar daca era un om din cale-afara de cumsecade altminteri, parea sa aiba urmatoarea parere despre Romania si femeile de aici: cel mai usor lucru din lume e sa cuceresti o romanca, pentru ca ele nu-si doresc altceva de la viata, nu viseaza la altceva de cand erau mici si se jucau cu lopatelele in nisip, decat sa se incurce cu un strain. Romania, raiul populat de femei dragute si usuratice.

Nu zic, o fi fost adevarat candva, pe vremurile de trista amintire ale lui nenea Ceasca, atunci cand singura sansa de a vedea si alte zari de soare pline era sa te ia cu el strainezul pe care l-ai cunoscut la mare (si care in cele mai multe cazuri n-avea intentii atat de serioase). Dar acum, ca granitele sunt deschise si-un bilet de avion low cost ieftin ca braga, oricine poate sa arunce banuti in Fontana di Trevi fara sa fie nevoie sa se agate de bratul unui italian insurat.

Si nu zic, poate o mai fi adevarat pentru unele. Ca nu or vorbi acesti domni doar din amintirile tatilor si bunicilor. Poate mai exista destule conationale de-ale mele al caror ideal in viata e sa devina doamna Oricum-atata-timp-cat-e-un-nume-strain si care, in naivitatea lor, se napustesc asupra turistilor veniti din alte tari ca niste pensionari la pupat moaste.

Dar, pentru numele lui Dumnezeu si al tarisoarei noastre, e deja prea mult. Si ce e mai rau e ca cei care vin aici in cautari nu sunt aproape niciodata specimenele cele mai de soi. Incep sa cred ca exista un fel de retea internationala de ONG-uri intru ajutorarea barbatilor uratei, grasi, care locuiesc cu mama si n-au succes la femei. Ei sunt indrumati cu totii sa se salveze de la decesul in stare de virginitate printr-o vizita scurta in Romania, unde femeile iti pica in pat de cum ai deschis gura, atata timp cat vorbesti intr-o limba straina. Acelasi ONG se ocupa, desigur, si de furnizarea de amante pentru sotii care-si vor aventurile cat mai departe de caminul familial, nu care cumva sa ii poata gasi tovarasa temporara de asternut si sa le strice casa.

Stiu ca ospitalitatea e o virtute, dar cred ca noi am fost prea ospitaliere cu strainii si a inceput sa li se suie la cap. Nu ne face deloc cinste sa se stie ca aici se poate veni oricand si cuceri fara lupta. Ce-ar fi sa le mai dam si flit strainilor astora din cand in cand?