Hot City - Cultura urbana feminina

Mie imi place sa ii numesc rinoceri pe barbatii care le striga obscenitati femeilor pe strada, ba le mai si pipaie daca se nimeresc suficient de aproape, de exemplu intr-un autobuz aglomerat. Imi dau seama ca porecla asta le face un mare deserviciu rinocerilor, care, cu siguranta, n-au zis nimanui nici “du-te mai incolo”.  

Am observat insa ca nu numai rinocerii, ci si barbatii cu bun simt si civilizati, care au o parere la fel de proasta ca si tine despre rinoceri, nu pricep de ce tu, femeie, te enervezi cand ai de-a face cu asemenea specimene. Si de ce iti strica ziua, si de ce consideri ca-i vorba de misoginism si hartuire in toata regula. Lor li se pare un fleac. Si sunt capabili sa-ti si argumenteze de ce e un fleac si te agiti degeaba.  

“Marturiseste, si tie iti place. Iti gadila orgoliul”. De ce nu ti-ar placea, doar e o recunoastere a faptului ca esti atragatoare, nu? Alte variatiuni pe aceeasi tema: “Minti, nu ti se intampla asta niciodata, nu esti suficient de atragatoare”/O sa duci dorul de asemenea manifestari cand o sa fii batrana, si deci, neatragatoare”.  

Firesc e, deci, sa reflectezi din cand in cand la cat esti de atragatoare si sa-ti dai seama ca un indiciu clar e daca necunoscutii isi mai doresc sa faca sex cu tine sau nu. Caz in care  ar trebui sa fii recunoscatoare de confirmarile cat mai dese si benefice amorului propriu: ce bine, sexapilul tau e tot acolo!

“Daca iti faci sange rau, tu esti de vina, fiindca le dai importanta. Ignora-i, nu-i starni si mai rau!” Asta e o metoda eficienta sau nu pentru descurajarea rinocerului in functie de agresivitatea lui si de propria capacitate de a fi zen. De fapt, insa, e o mentalitate paguboasa pentru ca te obliga sa te inchizi tu, om care nu ai gresit cu nimic, intr-o cochilie, in loc sa-l descurajeze pe agresor in vreun fel.  

“Daca nu mai vrei sa se ia barbatii de pe strada de tine, imbraca-te mai decent. Pentru ce altceva te gatesti si te aranjezi, daca nu ca sa atragi atentia? Pai, uite, o atragi, nu te mai plange.” Un mic inconvenient ar fi ca nici niste blugi lalai si un tricou negru cu Bob Marley nu-ti garanteaza ca vei trece linistita si neobservata printre rinoceri- credeti-ma, am verificat. Ba cel mai probabil e ca nici macar o burka nu te-ar salva.  

Unde tragem totusi linia intre imbracamintea decenta si cea indecenta? Pe unii ii excita si incaltarile, dar nu poti umbla cu picioarele infasurate in pungi. Ce e mai rau e ca femeile legitimeaza si ele, direct sau indirect, tipul asta de argumentare,  aparandu-se in fraze ca: “M-a ciupit de fund un individ, desi nu eram in fusta mini! Nu sunt o pitipoanca!”- asta ca si cum o fusta scurta o transforma pe purtatoarea ei in proprietate publica.  

In fine, cea mai intalnita reactie e pur si simplu: “Exagerezi. Dramatizezi. Faci din tantar armasar. Si stii de ce? Pentru ca nu ai simtul umorului. Toate intamplarile astea sunt de fapt grozav de hazlii, dar tu te-ai obisnuit atat de mult sa te plangi din orice, ca nu mai stii sa te amuzi. Nu lua totul in tragic, faci riduri daca te incrunti!”  

Oare barbatii s-ar amuza daca ar fi, din cand in cand, ciupiti de fund de homosexuali?