Hot City - Cultura urbana feminina

Subtitlu: Lumea si chilotii tai

Subsubtitlu: Ce bine iti stau, desi sa stii ca nu este singurul motiv pentru care te plac.

Scrisoarea asta pleaca de la o tema data: intamplarea face ca am in fata o poza cu tine in chiloti. Am lasat tot ce faceam si m-am abandonat reveriei. Ma simt ca atunci cand eram o scolarita si ne punea profa sa scriem o compunere despre ce frumos a fost in vacanta.

E, exact dupa modelul asta, eu simt ca universul pune presiune pe mine sa scriu nu ce frumos a fost in chilotii tai, caci asta, of, nu prea stiu si nu vreau sa bat campii. Ci sa exprim exact ce imi inspira mie fotografia asta si ce lucruri transcendetale simtesc holbandu-ma la ea fara discernamant.

Uite, nu o sa te mint, caci nu e stilul meu. Si iti spun adevarul chiar daca asta o sa te faca sa te umfli in pene. Sfinte Sisoe, ce bine stau penele pe tine cand esti in chiloti. Doh.

Eu cred ca, daca lumea te-ar vedea mai des in chiloti, am ajunge in sute de pasi simpli la pace si armonie mondiala. Nu sunt naiva, stiu ca lucrurile nu s-ar intampla dintr-o data. Dar ar functiona pe principiul hepatitei B si, din aproape in aproape, lumea intreaga s-ar contamina de toleranta si bunavointa.

Sa ma explic. Cred ca, daca ai umbla mai des in chiloti pe scara, cainele vecinilor nu ar mai latra in zori de noapte ca un tampit. Si nici nu si-ar mai face nevoile neplacute fix in mijlocul drumului. Ci ar suspina in tacere, in batista, cand il trece vreo emotie, atent sa nu trezeasca pe nimeni, si si-ar strange singur dejectiile, cu hei-rup entuziast, in sunet de fanfara.

Alt fapt mic dar important ar fi ca, daca te-ar vedea in chiloti din cand in cand, probabil ca niciun vecin nu si-ar mai lasa burta si gusa si nu si-ar mai atinge nevasta nici c-o flegma. Cuplurile de pe scara ar ganguri umar la umar ca pasarelele pe ram si nevestele nu ar mai fi cicalitoare si nu ar mai ravni non-stop la salariul aproapelui, pentru a targui cine stie ce prostioare ce ar ramane apoi infundate prin sertare.

Sa zicem ca de doua-trei ori pe saptamana ai aparea in chiloti pe la corporatiile mai importante si atmosfera la locul de munca astfel s-ar indulci. Sefii lupi ar da cu caciula de pamant, ar recunoaste ca ei nu mai pot trai in greseala si apoi s-ar imbratisa cu emotionatii de angajati miei. Le-ar creste salariile, ar manca din aceeasi strachina cu ei si impreuna ar face coalitii care ar duce firmele la cer, din punct de vedere eficienta.

Si tot asa, din mic in mare. De la vladica la opinca, cu ajutorul lui yin si yang si Pat si Patason. Poate ca m-am facut inteleasa. Asa cum dragostea trece prin stomac, si eu cred ca lumea trece, cu tot cu catel si purcel si ce mai are ea anexat, prin chilotii tai. Te rog sa nu te lasi si stai asa cat mai mult. Doar la rastimpuri mai pune ceva pe tine, pentru ca nu vreau sa racesti. Mai vorbim, daca e, si nu uita ca iti vreau binele.

O admiratoare dezinteresata si sincera.