Hot City - Cultura urbana feminina

In primul rand nu lasati scrisoarea din mana, ca nu va cer mila. Si nici nu va aratati exasperat, vad cu ochii mintii mele antrenate ca bataiti din picior si va scarpinati nervos.

Mi-am pierdut vremea sa va scriu ca sa ajut. Eu sunt déjà angajata la un patron ce ma pretuieste si am un job care imi place foarte mult. Fac ceea ce mi-am dorit mereu sa fac, deci nu stiu ce as putea cere mai mult. Si chiar daca as cere hostelul pe care mi-l doresc, nu vad cui as putea sa ma adresez cu asta. Oricum, nu dumneavoastra. Relax.­­

Dar mi-am descoperit un dar nou. E ceva care zace in mine si ne-ar putea ajuta pe toti, mai ales in timpuri de criza. Calitatea asta a mea ar putea sa scada macar o parte din costurile programelor derulate de institutia pe care o conduceti. Si prin urmare, am putea micsora impozitele platite de cetatean. Daca eu ma hotarasc sa renunt la viata placuta pe care o am in prezent ca sa fac bine orasului, exista sansa ca fiecare dintre noi sa ramanem cu un plus de banuti in buzunar inainte de salariu.

Vedeti dumneavoastra domnule Primar, ma ofer tinta oficiala pentru caini. Din motive pe care nu le cunosc dar nici nu are rost sa le rascolim. De cate ori trec pe langa niste caini, ii enervez ingrozitor cu prezenta mea. Asa de tare incat lasa degraba tot ce faceau. Lasa mancarea cu riscul sa fie hapaita de alt caine, abandoneaza catelele pe care le curteaza cu riscul sa le iubeasca altcineva mai pe faza. Si renunta la leneveala, chiar daca au avut insomnie si sunt obositi rupti.

Incep sa latre la mine si sa ma fugareasca cu furie. Vor pasamite sa ma indepartez cat mai repede dar incearca sa-mi faca si rau in timp ce eu dau semne de umilinta si ma retrag. Pentru ca am la bloc 12 caini in zilele bune si 16 in cele mai negre, le-am observat atent comportamentul. Fiecare iesire din casa este o aventura cu sfarsit neprevazut, ati vazut japonezul. Si am observat ca intai sare un caine la mine si apoi toti. Si ca pe loc raman cei care, la o examinare mai atenta, se dovedeste ca sunt fie betegi, fie batrani si scarbiti, fie slabiti-piperniciti, fie cu probleme psihice majore.

Si uite unde vad eu ca situatia asta s-ar putea intersecta cu interesele primariei si de fapt ale metropolei. Stiu ca este complicat de facut o evaluare a starii de sanatate a fiecarui animal in parte. Si ma gandesc ca daca primaria ma angajeaza sa merg asa, ca un fel de mascota de lux, alaturi de comisia care se ocupa de lucrurile astea, totul devine floare la urechea dumneavoastra.

Tot ce aveti de facut este sa opriti duba langa coloniile de caini, sa ma scoateti din ea si sa ma arati lor. Si o sa stiti pe loc, fara alte eforturi, care sunt exemplarele viguroase, pe care specia se poate baza, si care sunt ciurucurile si deci nu merita bataie de cap. Sigur, de aici incolo va faceti dumneavoastra socotelile ce faceti cu unii si cu altii. Ca dumneavoastra sunteti doctor si stiti cum trebuie actionat.

De fapt, puteti sa-i si lasati in strada, fara sa interveniti. Si sa nu va temeti pentru mine, eu am invatat sa ma descurc. Fug repede si ma scap. Sau daca totusi ma prind de pulpana, tip si se aduna lumea si ma scapa, nu e problema. Dar ideea este ca in doar scurt timp puteti sa aveti o evidenta exacta a situatiei.

Acum ca ati inteles exact ce pot face, astept pe aceasta cale niste propuneri de la dumneavoastra. Legate de un salariu atractiv, caci am si eu costurile mele care trebuie acoperite. Dar sunt convinsa ca, daca chiar ma vreti in randurile ostenilor orasului, o sa gasim o cale sa ne intelegem.

Cu respect,

O femeie de bine