Hot City - Cultura urbana feminina

Dragi toti,

Voi ati vazut ce extraordinar e afara? Este asa de frumos incat singurul lucru pe care imi vine in mod logic sa-l fac este sa raman inauntru si sa ma uit cum danseaza fulgii de nea.

A, nu, m-ati inteles gresit, cred. Sa raman inauntru acasa la mine, vreau sa spun. In pijama, amagindu-ma cu o carte usurica pe genunchi si o cana fierbinte cu ceai. Cu o perna sub ceafa, tarsaind niste papuci din dormitor pana in bucatarie si pozitionata cu fata intoarsa ore in sir catre geam. Cu laptopul inchis si telefonul stricat. In antiteza, poate ati inteles ca ultimul lucru de care m-as apuca ar fi sa merg la serviciu si sa ma apuc febrila de munca.

Dar ninsoarea asta este de fapt un fel de bomboana pe coliva. In sensul ca nu asta este cel mai serios lucru, care ma face sa nu mai pot sa muncesc. Haideti sa fim macar o data sinceri si seriosi, doar ne stim de multa vreme si ne leaga o frumoasa prietenie. In plus, este timpul cand trebuie sa fim mai buni, mai toleranti, si e de asteptat ca lupii sa se pupe pe gura cu mieii. D-apai noi, care suntem toti lupi sau miei, cum vrei s-o luati.

Dragi sefi, suntem in 16 decembrie. Voi ati observat treaba asta? Mintea mea, ca mintea oricarui roman, de altfel (ce vreti! Suntem plin de calitati deci trebuia sa avem si un defect..) este plina de zurgalai. La mine in cuget si-n simtire sunt inghesuite liste de cadouri pe prioritati si dimensiuni. In jurul meu miroase deja a sarmale puse de multe ore pe foc. Si imi vine sa ma intind cu pofta, simtind ca sunt déjà intr-una din diminetile lenese in care m-am trezit tarziu, pentru ca am voie sa fac asa.

Nu, nu prea mai e loc, oricat as vrea sa simt altfel, pentru targeturi, obiective masurabile sau nu, salturi calitative spectaculoase sau progrese cantitative uimitoare. Asta nu stirbeste nu cu nimic respectul ce vi-l port. Si care e imens. Va multumesc ca existati si va sunt recunoscatoare ca am un loc bun de munca pe timp de criza. Pur si simplu nu-mi mai sta mintea la munca nici cat negru sub unghie. Si mi se pare ca exact asta ma face sa fiu cat de cat normala. Dupa ce trecem de perioada asta, o sa redevin angajatul model cu care v-ati obisnuit. Acum pur si simplu am innebunit.

Stiu ca fata mea contrazice scrisoarea asta. Stiu ca fix acum vi se pare ca ma concentrez ca sa pot face cat mai bine in munca mea. Cand de fapt eu ma uit pe ofertele last minute pentru plecat la ski in Austria. Si ma incrunt nu pentru ca nu reusesc sa lucrez optim ceva si asta ma irita. Ci pentru ca pur si simplu mi-e greu sa iau decizia: sa cumpar somon afumat pentru seara cu prietenii de pe 24 seara sau sa fac mai bine o salata cu avocado si nuci?

Voi, sefilor, ce ziceti ca ar trebui sa fac? Pentru ca asta ma arde pe mine acum. As muri de curiozitate daca pe voi chiar va mai intereseaza pe bune jobul asa de tare cum pare. Sau ati invatat la cursuri de management ca este vital sa mentii o aparenta de normalitate, ca lucrurile sa poata intra pe un fagas normal macar dupa sarbatori si vacante.

Tind sa inclin spre cea de-a doua varianta. Dar asta, in loc sa ma descurajeze, imi da forta. Inseamna ca nu o sa ma pedepsiti prea tare daca incep sa vin la job din ce in ce mai putine ore pe zi. Si ma prindeti cu mintea-n sac cand vreti sa vorbiti serios cu mine despre dezvoltarea businessului si eu ma gandesc doar la cum sa ma pup mai bine sub vasc.

Nu trebuie sa-mi raspundeti. Sunteti si voi oameni si aveti de respectat o ierarhie, ca sa nu iasa anarhie. Dar va rog din suflet, lasati-ma in pace, pentru ca de astazi inainte il astept pe Mos Craciun, care sta sa pice in orice clipa. Am treaba.