Hot City - Cultura urbana feminina

“Romania se pregateste de o revolutie”, mi-a zis cineva zilele astea, cu aerul conspirativ ca-mi dezvaluie un secret de stat. Revolutie, zic? Pai, da, uite ca mai sunt si altii de aceeasi parere. Ba inca, bag seama, si-au ales si un imn al Revolutiei care e peste tot pe Internet, niste rapperi suparati, ceva, va rog sa ma scuzati, nu prea ma pricep la muzica.

Ca preambul la Revolutie, toata lumea protesteaza, si pe buna dreptate. Pensionarii, salariatii de la buget, tinerele mamici, studentii ramasi fara burse, toti intr-un glas striga: “Dar de ce taiati tocmai de la noi? Ca noi avem nevoie de bani! In alta parte n-ati gasit?” De fapt, cu greu s-ar putea gasi cineva intr-o categorie sociala care sa n-aiba motive de protest.

Ce-i drept, eu nu-s nici pensionara, nici bugetara, dar parintii mei sunt, deci as putea protesta in numele lor. “Voi, tineretul, stati degeaba, ca niste bureti de mare, in timp ce bietii pensionari ies in strada!” mi-a zis tot cineva-ul de mai sus cu repros. Pai hai, ca ies si eu. Doar ca ma intreb la ce bun. Nu e energie cheltuita aiurea? Ca doar- numai mie mi se pare evident?- Statul nu mai are nici un sfant.

Protestele de acum imi par ca si cum ai avertiza o duna de nisip ca sufli peste ea si-o risipesti daca nu binevoieste sa se transforme intr-un bonsai. E ca si cum i-ai cere amenintator unui rahat sa devina bici si unei cozi de caine, sita de matase. E ca si cum ti-ai ingropa, ca Pinocchio, maruntisul intr-un strat de flori si te-ai infuria ca a doua zi n-a rasarit un ditamai arborele cu bancnote.

O specie de proteste interesante sunt cele prin care unii cer sa li se taie toti banii parlamentarilor si altor demnitari care au mancat sudoarea poporului suveran (ce-i drept), si prin asta sa se acopere deficitul de buget. Printre noi exista deci cetateni care cred sincer ca prin taierea in al 12-lea ceas a cheltuielilor, fie ele cat de mari, facute de doar 400 de oameni vor putea fi scutiti de suferinta alti 20 de milioane, pentru care n-a mai ramas nici un sfant.

Tartarin din Tarascon, din romanul cu acelasi nume, se inarma in fiecare seara pana-n dinti, inainte de a pleca la Clubul din linistitul lui orasel, pregatindu-se sa dea lupta cu Aia. Cine erau Aia, nici el nu stia. Aia nu veneau niciodata. Mi se pare mie ca si cu revolutia noastra care inca n-a inceput e aceeasi mancare de peste. Nu stim exact pe cine suntem suparati, dar suntem gata sa spunem, plini de revolta, ca ne-am saturat de ei.

Sa presupunem, prin absurd, ca tineretul va inceta sa mai fie un burete de mare si chiar vor face inca o revolutie. Iar Aia, pe care i-am votat noi, pe care nu i-am votat, precum si cei dinaintea lor vor fi batuti, trasi de urechi, frecati cu rosii stricate, jupuiti si facuti drapel.  Dupa aia ce facem? Ca tot n-a mai ramas nici un sfant.

Carevasazica, eu ma duc la revolutie, daca e musai. Cant si BUG Mafia daca trebuie. Dar as vrea sa-mi explice cineva inainte la ce ar folosi.