Hot City - Cultura urbana feminina

Nu stiu exact cate guverne s-au dus pe apa Sambetei de cand m-am facut mare, dar am impresia ca ele nu fac altceva decat sa cada. E o veste atat de banala si neimportanta, incat o aud mereu cu intarziere, printre altele cu mult mai generatoare de emotii: “Ce meci prost a facut Steaua aseara! Nu se mai poate, n-avem echipa, n-avem antrenor ca lumea...simt cum ma ia cu lesin de suparare!...A, da, si parca a picat si guvernul”.

Acum am trecut in era guvernului Boc II. Cu cifre romane, ca la Godfather II, nu arabe, ca la Transformers 2. Pentru ca ce face guvernul aici e un circ serios, demn de premiul Oscar, nu unul usurel, de vara. Jumatate dintre ministri, cei ai PSD-ului, s-au hotarat ca nu le mai place sa fie ministri, si-au impachetat jucariile si au plecat. Ma rog, de fapt s-au suparat ca a fost dat deja afara unul de-al lor, nenea Nica de la interne, dar cam tot aia e.

Din cauza asta, ministrii ramasi sunt interimari in locurile libere. Cam ca oamenii grasi care ocupa doua locuri in autobuz. Mie imi pare usor schizofrenica situatia. Elena Udrea, de exemplu, e ministru la Turism si la Mediu, deci, pe de o parte, poate sa bata din picior ca trebuie adusi turisti in toate colturile tarii, pe de alta, se poate plange siesi ca turistii sunt niste tarani care arunca gunoaie si strica mediul inconjurator. Adriean Videanu, care-i ministru la Economie si la Sanatate, poate simultan sa-si ceara singur bani pentru sistemul sanitar si sa si-i refuze pe motiv de criza.

Imi aduc aminte de un alt film de succes, Guvernele Tariceanu I si II, unde lucrurile s-au desfasurat cam la fel. Doua partide au intrat la guvernare brat la brat, zambarete si dornice de treaba,  iar cetateanul a fost rugat sa aiba incredere in alianta bizara, ca o sa fie bine si la vara cald. Atunci, alianta bizara era intre PNL si PD-L, partidul care abia ce provocase scindarea PNL-ului. Acum, a fost intre niste oameni de dreapta si unii de stanga, care au petrecut ani de zile infierandu-se reciproc. Rezultatul a fost acelasi: la un moment dat, unul din cei doi termeni ai iubirii improbabile s-a suparat si s-a mutat inapoi cu parintii.

Ceea ce ma face sa ma gandesc ca meseria de ministru roman e cea mai usoara din lume. Poti sa renunti cand ai chef, daca nu-ti mai place. Cam cum m-am lasat eu de gradinita cand aveam 6 ani. E scaunul tare? Colegul tau preferat nu mai sta langa tine? Nu te impiedica nimeni sa iti dai demisia. Nici macar nu trebuie preaviz.

Cand esti ministru in Romania, nu esti niciodata intr-o situatie fara iesire. Nu te gandesti, precum fac unii prieteni de-ai mei: “Jobul asta imi mananca viata! Dar daca nu-mi gasesc in alta parte? Din ce traiesc pana imi gasesc?” Si asa mai departe. Ai plecat si gata, iar faptul ca administratia unui intreg sector al tarii ramane in pom nu te mai priveste. Ministrii nostri nu-si asuma nici o responsabilitate. Sunt niste Razgandeanu profesionisti. Ce sa ne mai miram ca lumea prefera sa vorbeasca despre meciuri de fotbal?