Hot City - Cultura urbana feminina

Nu sunt prea numeroase ocaziile in care ma bucur ca nu mai am 18 ani. Cum bine graieste si Tudor Chirila intr-un cantecel, pe atunci, fara griji si fara bani, toti respiram si mancam iubire si eram fericiti. Dar exista momente care nu esueaza niciodata in a ma umple de euforie ca nu mai sunt eleva: cand aud ce vraji a mai facut Ministerul Educatiei.

Ministerul sus-numit seamana nitel cu o tanti care a citit in reviste ca trebuie sa-si faca o schimbare de look radicala de cate ori sufera vreo dezamagire in dragoste. Si, pare-se, i se frange inima cam des.

Asadar, sistemul de notare se schimba in fiecare an de la 1-10 la 1-6 ca la patinaj artistic si apoi calificative sau aplauze de incurajare, admiterea la liceu se transforma din capacitate in teze unice si pe urma intr-un examen de treapta care se da la terminarea invatamantului obligatoriu de 8, 9, 10 sau poate unsprezece ani s.a.m.d, s.a.m.d.

Daca daca m-ar fi intrebat cineva: care e cea mai ca Irimia cu oistea-n gard imbunatatire pe care o poti aduce Bacalaureatului? nu cred ca mi-ar fi dat prin cap sa mut probele orale in februarie si sa le transform in conversatie amicala rasplatita cu un certificat pe care scrie ca elevul nascut-crescut in Romania intelege limba romana. Deci felicitari oamenilor de la Minister ca s-au gandi la asta.

Eu abia acum am aflat si initial am crezut ca e o pacaleala de Valentine’s Day, ceea ce spune multe si despre cunostintele mele vizavi de Valentine’s. Ce ma intristeaza e ca mi se pare de departe cea mai buna inovatie pe care au avut-o oamenii de la Minister in ultimii 20 ani, dar au stricat-o complet printr-o implementare defectuoasa.

Din ce pricep, calificativul minim pe care il poate primi un elev la proba de stat de vorba pe care o promoveaza doar prezentandu-se e “utilizator mediu”. Carevasazica, oricat de mult s-ar stradui cineva, n-are cum sa fie declarat incepator intr-ale limbii materne.

Si totusi, asta ar fi fost solutia miraculoasa, raspunsul la multe dintre supararile noastre in ce priveste rezultatele sistemului de invatamant romanesc, la toate frustrarile de tip „uite-l si p-asta, e la facultate si nu stie sa vorbeste romaneste”. Nu trebuia decat sa li se recunoasca, in sfarsit, unora statutul de incepatori.

Un tovaras de joaca din copilarie imi zicea ca de n-o reusi sa invete nici o meserie, o sa se faca profesor de romana, pentru ca romana e cea mai usoara materie si o stim cu totii la perfectie. Asta ar fi fost sansa ei de a-si castiga locul alaturi de matematica, informatica si alte limbi straine, unde se face o separare clara intre nivelurile de maiestrie.

Iar in felul asta s-ar fi incheiat, paradoxal, si asuprirea agramatilor: ei ar fi devenit, pur si simplu, incepatori in curs de perfectionare. Cineva care face dezacorduri intre subiect si predicat e discriminat in societatea noastra de filfizoni vanatori de greseli. Cu un certificat de incepator in brate, insa, situatia e cu totul alta. Nu s-ar astepta nimeni de la cineva care abia a incaltat patinele sa faca aceleasi figuri ca Evgeni Plushenko, de exemplu.

Ministerul Educatiei a avut o idee atat de buna si a irosit-o. Asta e, poate la urmatoarea schimbare de look. Si, Doamne, bine ca nu mai am 18 ani.