Hot City - Cultura urbana feminina

N-am mare lucru de zis in ce priveste noua patanie a simpaticului nostru presedinte, care, mai nou, e acuzat ca i-a strigat unui civil “dobitocule!”, ba l-a mai si palmuit ca si cum n-ar avea catusi de putin maniera. Sa incerci sa-ti dai seama care dintre cei doi indivizi implicati o fi fost mai lipsit de maniera e ca si cum ai intreba doi copii care s-au batut pe maidan care dintre ei a inceput, sau care dintre pisicile tale ti-a daramat si spart vaza preferata- nu poti sti decat daca ai fost acolo.

N-am mare lucru de zis nici despre persoana presedintelui, chiar daca povestile despre domnia sa impartind palme unor cetateni de diferite varste incep sa devina un laitmotiv. Desi stiu ca aceasta marturisire s-ar putea sa-mi atraga retragerea expulzarea din Romania, unde e musai sa ai o ura sau o dragoste pasionala fata de Traian Basescu, eu nu nutresc nici un fel de emotie fierbinte pentru el, fie ea pozitiva sau negativa.

Aceasta noua stire senzationala mi-a provocat insa o tristete imensa. Credeam ca am in posesia mea un atu nemaipomenit, interesant, valoros, pe care l-as fi putut vinde pe bani grei in caz ca ma aducea criza economica sau propria lene intr-o situatie suficient de disperata. Si, poftim! Toate sperantele mele s-au spulberat ca o papadie langa un stranut.

Sa va povestesc. In tineretile mele de liceana prostuta, cand Traian Basescu tocmai fusese ales presedinte, ma aflam in vacanta la mare in statiunea preferata a dumnealui, Neptun. Dumnealui se afla si el in statiunea preferata! Si uite-asa am ajuns sa ne intersectam intr-un restaurant. Dupa ce m-am uitat cu atentie sa ma asigur ca e el – si trebuie sa recunoasteti ca are o figura greu de confundat- mi-am spus: asta e ocazia ta, Nadia! I-ai putea cere presedintelui un autograf!

M-am oprit o secunda si am cugetat mai cu amanuntul. Sigur, calea parea libera. Dar cine poate sti pe unde si dupa ce mese erau pititi 25 de SPP-isti inarmati? Daca ar fi crezut ca vreau sa-l asasinez? In fond si la urma urmei, era vorba de presedintele tarii! Mi-am strans pana la urma suficient curaj si l-am abordat. SPP-istii nu au iesit la iveala, iar presedintele s-a supus cererii mele foarte binevoitor, chiar daca il deranjasem intre doi dumicati. Ce noroc. Autograful unui presedinte trebuie sa valoreze ceva, si nu in fiecare zi poti sta de vorba cu primul om in stat. De-acum, Nadia, pastreaza aceasta relicva cu sfintenie, pentru zile negre. (Si eram indreptatita sa gandesc asa: indata ce am pomenit ca am semnatura lui Traian Basescu, o colega de scoala s-a oferit sa o cumpere).

Dar acum am avut in sfarsit revelatia plina de amaraciune care mi-a stricat tot cheful. N-a fost nici un noroc special. Nu e mare scofala sa te apropii de presedintele Romaniei si sa-l bati pe umar ca si cum ar fi tovarasul caruia i-ai turnat nisip in cap cand erati colegi de gradinita. Nu e mare scofala nici sa-i iei autograful, nici sa-l tragi de par, nici sa-i desenezi cu carioca o mustata. Presedintele nostru n-are pic de prestanta, si nimeni nu-l prea ia in serios.

Postul de cel mai puternic om al Romaniei e mai putin remarcabil decat decanul facultatii mele sau chiar decat secretara-sefa, pe care nu o gaseai niciodata in post cand aveai nevoie de ea. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme? De exemplu, cand de un presedinte anterior, dl.Iliescu, s-a apropiat un om antipatic suficient de mult cat dl. Iliescu sa-l poata insfaca de guler si sa urle: “De ce huidui, mai animalule?” Sau cand un alt presedinte al nostru, dl.Constantinescu, s-a trezit doar cu o calimara de cerneala in plina figura, spre norocul sau- caci daca ar fi fost acid sulfuric, SPP-ul ar fi facut o treaba la fel de buna sa-l apere. Iar acum, poftim! Un alt civil se apropie de presedinte sa-i ceara socoteala si amandoi se cearta in parte, ca niste tate, ba se mai si iau la palme, treaba pe care eu nu mi-as fi permis-o cu Secretara Sefa nici intr-o mie de ani.

Asa ca am aruncat pretiosul meu autograf ca pe ceea ce este de fapt- o hartie fara valoare, ca un servetel de masa folosit. Cine o s-o mai cumpere acum? Trebuie sa incerc cu alta vedeta, mai inaccesibila. Sa spunem, Mihai Traistariu.