Basescu n-a vrut sa fie academician

Autor: Nadia_B

Sunt foarte dezamagita de presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, cum n-am mai fost niciodata, nici cand a spus ca o sa-si dea demisia daca il suspenda Parlamentul si nu si-a dat-o. Nici cand a vorbit urat cu ziaristii si mai ales cu ziaristele. Nici cand a facut ce-a mai facut el de i-a suparat pe atatia oameni care apar seara la Antena trei. De fapt, n-am fost deloc dezamagita de dumnealui pana acum, pentru ca mi-a fost, in linii mari si mici, indiferent.

Cand am auzit insa ca domnul Basescu a fost primit de cei de la Academia Oamenilor de Stiinta din Romania in randurile lor a inceput, dintr-o data, sa ma intereseze persoana lui. Ba chiar mi-am promis sa-l votez la urmatoarele alegeri in caz ca se modifica iarasi Constitutia si ii vor fi permise trei mandate.

Ca tocilara ce ma gasesc, aflata in cel de-al saisprezecelea an de scoala, mi-am dorit intotdeauna un presedinte cu prestigiu academic. Iar pana acum, domnul Basescu, de profesie marinar, nu mi-a dat impresia ca l-ar preocupa asa ceva. Dimpotriva, a facut declaratii peste declaratii impotriva obrazelor subtiri care-si fac veacul prin biblioteci, de exemplu cum ca sistemul educational romanesc scoate pe banda numai tampiti.

Nu ca meseria de marinar ar fi una rusinoasa, Doamne fereste- marinarul e aur si margaritar, vorba cantecului. Dar sefii de stat ai Romaniei au fost intotdeauna niste intelectuali rafinati. Primul nostru presedinte, Nicolae Ceausescu, a avut zeci de titluri universitare, iar sotia lui era academician inginer chimist doctor honoris causa. Emil Constantinescu era profesor universitar. Iar Ion Iliescu e demult membru al aceleiasi distinse institutii care abia s-a hotarat sa-l primeasca si pe actualul presedinte.

Imediat ce bucuria vestii s-a mai potolit, insa, ca m-a si izbit dezamagirea cand am inceput sa aflu detaliile. In primul rand, Traian Basescu nu devenea academician adevarat, ci doar un membru onorific. Ceea ce stim cu totii ca nu e acelasi lucru. Faptul ca vulturii din Cartea Junglei l-au numit pe Mowgli vultur onorific nu l-ar fi ajutat cu nimic in caz ca puiul de om s-ar fi hotarat sa plonjeze si sa zboare din varful unei stanci inalte.

In al doilea rand, institutia cu pricina nici nu e o Academie adevarata. De fapt, adevarata Academie Romana s-a judecat ani de zile cu AOSR incercand sa le ia dreptul de a-si numi membrii “academicieni”. Asadar, Academia Oamenilor de Stiinta e doar un club stiintific oarecare, asa cum la carciuma Biblioteca din Cismigiu, desi cat se poate de placuta, nu e bine sa te duci cu gandul ca o sa ai ce citi.

Mai rau decat atat, Basescu nici macar nu a acceptat onoarea oferita. N-am nici o realizare academica, a zis el: n-am facut decat sa le dau un sediu si sa-i fac bugetari cand eram primar. Iar pentru ideea ingenioasa de a mai adauga inca o organizatie printre numeroasele care sug deja fonduri publice trebuie sa recunoasteti ca, departe de a merita felicitari, domnul Basescu ar merita mai degraba o portie zdravana de huiduieli.

Ce mai, respectul meu pentru Traian Basescu s-a nascut si a murit intr-o singura zi. Mai exista insa speranta sa-l recastige. America, de exemplu, are un presedinte si un fost vicepresedinte castigatori de Nobel pentru pace: de ce nu si unul de-ai nostri? Iar daca si acolo esueaza, va exista mereu o institutie unde, spun eu (si nu accept sa fiu contrazisa), este, cu adevarat, locul presedintelui nostru: Uniunea Scriitorilor.

"Deasupra-ti cerul se inalta/si de pe el privesc in jos/Sute de stele ce-l admira/Pe bravul om prietenos." (Fragment dintr-o poezie scrisa in tinerete de domnul Traian Basescu, presedintele Romaniei)