Hot City - Cultura urbana feminina

Tocmai m-am intors de la TIFF. Desi recunosc ca am facut asta impotriva vointei mele si am avut un gand sa urmaresc echipa care cica numara vreo suta treizecisiceva de oameni, fara voluntari. M-am gandit sa-i insotesc ca un fel de groupie, in drumul lor catre Sibiu, unde dau drumul unei noi editii.

Dar nu. Sunt aici sa va spun ce s-a intamplat acolo. Clujul, imperiul linistii ardelene, s-a animat pe perioada festivalului ceva de speriat. In permanenta vedeai hoarde de oameni cu ecusoane la gat, indreptandu-se catre vreo sala de cinema. Iar seara la concerte si proiectii in Piata Unirii si prin toate cluburile de soi. Orasul asta cuminte a fost sub asediu. Le-am mancat varzele cu ciolan si gulyas-urile, le-am baut fantanile. Sper ca nu le-am necinstit prea rau fecioarele, ca na, nu e ok. Idile insa s-au format, le-am vazut cu ochii mei.

Judecand dupa faptul ca salile (chiar si cele maricele) au fost mai mereu pline, tind sa cred ca la editia asta s-a baut mai putina bere in timpul zilei si s-au vazut filme ca la balamuc. Eu insami am ramas de trei ori pe-afara, cu ecusonul meu cu tot, pentru ca n-am mai avut loc nici in picioare sau pe scari.

Cred ca cel mai important lucru care s-a intamplat la TIFF 2010 a fost prezenta absolut speciala a Romaniei. Care a venit cu filme multe de tot si asa de bune, incat au ramas invitatii straini cu gura cascata de asa productii. Si cand ii vezi cum le lasa gura apa sa vada filmele noastre, ti se face si tie o pofta teribila sa le devorezi fara mila, cinefil fiind.

Stiu ca ani de zile a fost un trend, printre cinefilii amatori, sa zica ca ei nu merg sa vada filme romanesti, pentru ca sunt triste si cu prea multa nostalgie pre sau post comunista. Dar oameni buni, vremea aia a trecut. Astazi se fac filme romanesti despre tot felul de teme si in cele mai felurite moduri si e timpul sa ne intoarcem iarasi zambind cu fata catre ele.

Ce-am vazut anul asta la TIFF m-a uimit. Romania a facut un fel de declaratie de forta si regizorii va cheama in cinematografe, cu mic, cu mare. Iar menirea mea este sa va conving ca nu gresiti daca mergeti. Eu zic sa vedeti musai Felicia, inainte de toate, apoi Medalia de onoare, apoi Buna, ce faci?, apoi Marti, dupa Craciun. N-am apucat sa vad Francesca si nici Eu cand vreau sa fluier, fluier. Dar le-au vazut altii si considera ca si astea sunt exceptionale. N-am vazut nici Aurora, pentru ca desi sala Republica e mare de tot, n-am mai incaput in ea. O astept ca pe painea calda.

De fapt ofensiva romaneasca a fost asa de puternica, inca anul asta s-a intamplat asa. Pentru ca oferta generala de filme a fost foarte mare si tare, s-au creat doua tabere printre noi, astia care mergeam in continuu la filme. Unii care au zis eu nu mai suport, n-am cum sa vad tot, deci merg doar la filme romanesti. Si ceilalti care au zis lasa, le astept pe-astea de la noi sa vina in cinematografe si merg atunci sa le vad negresit. Si au inghitit alte productii: chiliene, israeliene, finlandeze sau coreene.

Un lucru vreau sa mai zic: ca TIFF are bunul obicei de a aduce, imediat dupa festival, o selectie de filme si la Bucuresti, la Muzeul Taranului Roman. Eu o sa fiu cu ochii pe ele si o sa ma furisez pe usa din dos a biroului, ca sa le vad, ca mi-au scapat multe. Nici pe cel care a luat trofeul, filmul tailandez, nu l-am prins.

As vrea sa va recomand in mod special sa vedeti, pe langa cele romanesti de mai sus, daca vin si aici, urmatoarele titluri: Livada de Lamai/Lemon Tree, Scrisori catre parintele Iacob/Letters to Father Iacob, Cu ochii larg deschisi/Eyes Wide Open, Huacho, si Nimic personal/Nothing Personal. V-as recomanda sa va feriti de Café Noir, Aviatoarea din Kazbek/Aviatrix of Kazbek si Copilaria lui Icar/The Way Beyond. Sigur ca sunt complet subiectiva in ce recomand si va descurajez sa vedeti. Toate filmele TIFF sunt alese dupa criterii indiscutabil valoroase, dar e normal sa-mi placa unele mai mult si altele deloc. Daca ma stiti si aveti incredere in judecata mea, cu atat mai bine.

Lista premiilor pentru fiecare categorie este aici. Si anul viitor sper sa ne vedem acolo. Uite pozele cu care cred ca o sa va conving.