Cand am vazut Machan, n-am stiut ca o sa castige Premiul Publicului. Dar m-am veselit suficient de tare la film incat sa completez formularul la iesire cu “va placut filmul asta si in ce masura”. Si n-am mai facut asta pentru alt film, din lene culturala poate.
Se pare insa ca toti am facut la fel, pentru ca a iesit No. 1 la preferintele publicului de festival. Sala republica, care e ditamai bestia, era plina ochi. Filmul este o coproductie Italia, Germania, Sri Lanka, dar nu-mi dau seama care este aportul europenilor, altfel decat unul logistic. Pentru ca filmul este asa de srilankez, sau cel putin asa banuiesc.
La cate filme te duci si reusesti sa razi tare de 12-18 ori? Foarte putine, le numeri pe degete. Un motiv foarte serios sa nu ratati Machan, unul dintre castigatorii TIFF, dar nu numai atat. Un film care mi-a facut Sri Lanka, despre care recunosc ca nu stiam mai nimic, un loc tare simpatic, plin de oameni cu umor si culori tari.
Filmul este despre dorinta apriga a unui grup de prieteni de a ajunge in Germania, obiectiv pentru care sunt dispusi sa faca multe lucruri, de fapt orice. Gasesc ei un flyer in care se anunta un campionat de handball Germania-Srki Lanka si se autoproclama Echipa Nationala de Handball a statului Sri Lanka.
Am votat eficient, se pare. Mai eficient decat as fi facut-o azi, daca as fi fost in Bucuresti. Ma felicit ca sunt la TIFF.
Suna urat dar este practic
nu am citit in viata mea un articol mai prost ca asta
Bijuterii de designer la AUTOR 7
splendide; regret ca nu am reusit sa ajung ... desi stiam cu o saptamana...
Obiceiuri arabe
multumesc imi trebuia la un proiect