Hot City - Cultura urbana feminina

Americanul isi incepe viata de sofer cu un examen scris, cam cum avem si noi. Doar ca el il va da pe calculator, va avea mai putine intrebari, acestea vor avea un singur raspuns corect (nu 2-3 sau nici unul), vor fi extrem de simple si vor urma citirii unei cartulii de vreo 100 de pagini cu litere mari si multe desene.

Apoi vine proba practica. Un soi de instructor va urca in masina cu tine si te va invarti pe niste stradute de cartier cu limita de viteza de vreo 30, poate 40 km/h. Vei face o parcare laterala la niste piloni si vei parca la marginea drumului cu fata (eventual in rampa). Nu te va pune nimeni sa faci parcari cu spatele pe partea stanga si nu iti va trage frana de mana sa vada daca te prinzi ce are masina.

V-am spus ca vii cu masina personala la examinare? Asta inseamna fara pedale in partea dreapta.

Dupa ce ti-ai luat carnetul esti sofer. Dar oricum ai voie sa conduci de pe la 16 ani, insotit de un sofer mai experimentat, cu conditia sa treci testul teoretic, cel medical si sa platesti taxa de 20 dolari.

Sa conduci o masina e unul dintre drepturile fundamentale ale cetateanului american. Nici nu ar putea fi altfel tinand cont ca aici e imposibil sa traiesti fara masina.

Daca locuiesti undeva in centrul unui oras mare, poate ai sanse sa te descurci doar cu transportul in comun, cum insa cei mai multi americani locuiesc in orasele adiacente ai neaparata nevoie de masina. Credeti-ma, dupa ce astepti in statie timp de o ora un autobuz iti cam trece cheful de transport in comun.

Deci toata lumea cu mic cu mare detine 1 bucata masina. Cum arata si cat de noua e nu conteaza, pe aici am vazut masini atat de vechi si ruginite incat Dacia 1300 din 1981 a matusii ar fi parut o culme a modernismului. Iar faptul ca pe aici legea nu te obliga nici la inspectie periodica nici la repararea in termen de 30 zile a masinii (dupa lovirea ei) insemna ca poti conduce o masina din anii 60, cu joc de volan, botul lovit si fara portiere si esti ok. Asta daca ti-ai platit taxele.

Faptul ca exista destul de multe masini vechi sau ca unii soferi nu sunt prea experimentati nu e o problema. Peste tot exista soferi fara experienta si rable. Problema mea cu soferii din America e alta. Nu semnalizeaza.

Da, pare o prostie. Da, in Bucuresti vei da peste smecheri care schimba brusc banda fara sa semnalizeze. Dar aici nu am vazut pe nimeni (exceptie fac autobuzele) care sa semnalizeze cand pleaca de pe loc. Si daca in principiu nu pare grav, ganditi-va cum e sa depasesti o masina care stationeaza, sa semnalizezi depasirea si cand ajungi cam prin unghiul mort, respectivul sa se puna in miscare, fara semnal, fara asigurare. Despre cei care dau cu spatele in parcare fara sa se uite, fara sa semnalizeze (ca macar sa ii vezi si sa opresti tu) nici nu mai spun.

Dar stiti de ce nu semnalizeaza? Nu scrie in cartea cu reguli de conducere. Ti se spune sa semnalizezi cand schimbi directia si cam atat. Plecarea de pe loc nu se semnalizeaza. Manevrele efectuate in timpul parcarii nici atat.

Dar ai in schimb voie sa faci dreapta chiar daca e rosu la semafor cu conditia sa te asiguri si sa cedezi trecerea celor care au verde. Imi e si frica sa conduc in Romania, as trece pe rosu intr-o veselie.

Si mai au o ciudatenie americanii astia, cedeaza trecerea pietonilor indiferent de conditii. Poate sa traverseze pietonul prin mijlocul bulevardului ca toata lumea opreste. Reversul acestui aspect e ca in parcarea supermarketului nimeni nu se grabeste cand trece prin fata masinii tale. Stiu ca trebuie sa stai cuminte in masina si sa te uiti cu drag la ei.

Ce spune domnul din spate, sa ii claxonez? Pai ii sperii si daca face vreunul infarct ii platesc despagubiri tot restul vietii. Nu-i de gluma.

sursa foto: panoramio.com