Hot City - Cultura urbana feminina

Crezi ca esti ok, ca in sfarsit ai ajuns la un echilibru. Ca ai scapat de dihonia asta care pare ca bantuie fara mila femeile de 30 de ani, si anume obsesia de a te marita.

Ai un job bun, in timpul liber ti-ai gasit tot felul de activitati care te multumesc, stii acum ce iti place si cam cum sa obtii buna dispozitie la sigur. Iti cumperi des pantofi si cercei si cafele baute in companii placute si nu dai socoteala nimanui.

Si cand sa te relaxezi si sa te bucuri de ce viata ai, o vorba aruncata in vant de cine stie cine sau o femeie gravida care trece mangaiandu-si burta trezeste monstrul din Lockness care de fapt uite, salasluia fix in tine. Care scoate capul si muge ca o dihanie dezlantuita de ti se face parul maciuca si ii sperie de moarte si pe amaratii care se intampla sa fie de fata.

Te simti oribil, ti se pare ca pentru ca nu ai niste chiloti barbatesti pe sarma si niste camasi de calcat esti o loser-ita. Ai voie sa te uiti la ce emisiune vrei, nu-ti smulge nimeni telecomanda din mana cu pretul vietii si nici nu se apuca vreun capcaun sa urle pe canapeaua ta, fara discernamant, la meci. Dar asta este brusc oribil.

In pat dormi linistita 8 ore, nu te trezeste nimeni cu horcaitul care parca anunta un sfarsit apropiat. Si asta te termina nervos, nu se poate fara toate astea. Ti se pare ca lumea, si tu odata cu ea, merge intr-o directie gresita si ca vrei si tu un suflet, nu conteaza care, random, de care sa ai grija, ca de un pet pretentios si nerecunoscator.

Cand te apuca starea asta, iti vine sa te arunci intr-o fantana, sau sa iei de barbat primul cocosat, schiop si scalamb care iti apare in fata. Ba te-ai multumi chiar si cu vecinul libidinos de la scara vecina, care face clabuci in coltul gurii de pofta cand te vede. Si care e taran, si e batran si e o rusine pentru specia lui. Dar mai-mai ca daca ti-ar propune numele lui acum, ai zice “da”!

Criza trece la fel de vijelios cum a venit si iarasi iti place viata ta. Pana cand o oala cu ciorba in ziua de Paste din casa unui cuplu de prieteni sau buchetul de gladiole, care oricum nu-ti plac, primite de o ruda la aniversarea a 5 ani de casnicie, sau intrebarea aparent naiva a unei bunici de la tara “dar tu cand te mariti” scoala iar bestia din morti. Si da cu tine de toti peretii. Sare sange, se nasc demoni.

Singura explicatie posibila e ca maritisul, monstrul care salasluieste adormit in noi, se hraneste la rastimpuri, in timpul noptii, cand toti oamenii dorm, cu sange proaspat de partener luat cu acte. Si pentru ca noi nu-i oferim deliciul asta sau mai degraba lichidul vietii, ne induce prin metode specifice stari oribile fizice si psihice, ca sa ne slabeasca vointa si sa ne faca sa aducem acasa chiar si un Quasimodo, numai sa manance si gura lui ceva.
Ei bine, pune-ti pofta in cui draga monstrule, ca de la mine din mana n-o sa primesti curand elixirul tineretii, adica sange de sot. Oricat m-ai chinui si oricat te-ai chinui.