Hot City - Cultura urbana feminina

Aparent obiectele neinsufletite nu au cum sa-mi influenteze viata. Parerea mea este, contraziceti-ma daca bat campii, ca ibricul a fost creat de catre om. El are responsabilitatea precisa sa-i toarne acestuia cafeaua in ceasca in fiecare dimineata. Si cam atat.

Imi dau seama ca e de bun simt sa crezi asa. Dar de fapt, sa vedeti cum stau lucrurile. M-am despartit de cineva si sufar groaznic din cauza asta. Sufar asa de tare, cac vor sa sune la salvare. Si tocmai atunci se gaseste si Ibricul sa intervina. In loc sa fie preocupat sa nu-i sara smaltul prematur sau mai stiu eu ce alte probleme ar trebui sa ocupe mintea unui ibric, el are alte prioritati: sa imi transforme mie existenta intr-un cosmar.

Ibricul meu rosu devine o fiinta cu vointa proprie si atitudine de calau nemilos. Face ochisori vii si o gurita spurcata care sporovaieste in continuu, ca o moara stricata. Cum ma dau jos din pat, cum il aud déjà boscorodind in bucatarie. Imi tine teorii, in loc sa aiba grija de cafea.

-Scoala-te odata si nu mai face mutra asta de victima, ca nu impresionezi pe nimeni, striga zeflemitor si voce pitigaiata Ibricul.

-Taci, pramatie, ma burzului la el.

-Stii, iti urmaresc dezastrele emotionale de ceva vreme. La inceput ma spargeam de ras si-mi dadeam coate cu oala de supa. Dar déjà nu mi se mai pare amuzant. Pare ca ti-ai propus sa bati recordul la cum sa distrugi o relatie in 3 pasi simpli. E vreun concurs, ceva?

Aici eu dau focul mai mare, ca sa il doara nitelus. Ibricul ii da inainte si imi aminteste, in contra vointei mele, de atatea zile in care el, ibricul, a asistat la gesturile de tandrete dintre mine si defunct. Imi arata cu degetul cana preferata a defunctului si ma indeamna cu soapte otravite sa imi lipesc buzele de ea.

-Nu cumva ti-e dor? A, iti este? Atunci de ce te-ai purtat asa de nesabuit?

-Ce stie un ibric ce-i sofranul. Tu ai inima de tabla, nu stii cum e in viata reala.

Asadar, ibricul meu nu este doar o bucata de tabla, ci un spammer profesionist. Pentru ca imi transmite cu insistenta unui nebun informatii nesolicitate, care dor cumplit. Ba chiar isi permite sa imi tina si teorii despre cum crede el, ibricul, ca ar fi trebuit sa procedez pentru o relatie care sa nu se termine atat de prost.

-Sa te invat eu, un ibric?!, imi zice.

Cand marai la el cu ochii injectati si ii spun sa termine, isi pune mainile in sold, ca la mahala, si incepe sa turuie invective. M-am gandit de curand sa il arunc, ca sa nu mai am problema asta. Daca o mai tin mult asa, o iau razna. Dar eu din ce o sa mai beau cafea? Si ce, daca imi cumpar un ibric nou, credeti ca ala o sa fie mai bun? Toate sunt asa, am aruncat pana acum 4.

Deci trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca ibricul meu este tortionarul meu. Si poate ca ar fi bines a las si garda jos si sa incep sa il ascult, ca sa am mai putine esecuri sentimentale. In fond, de ce n-as incerca si asta? O sa fie amuzant.