Hot City - Cultura urbana feminina

Nu am pretentia ca as putea concura cu teologii renumiti ori cu mintile luminate ale diverselor religii, insa tind sa nu fiu deloc de acord cu viziunea lor asupra Iadului. Luati-o pe cea crestina, de pilda: un rau de foc, cazane cu smoala, acolitii lui Scaraoschi impungand nefericitii pacatosi cu furcile...nu, nu, e mult prea simplist si mult prea putin fata ce ce sunt capabile cu adevarat niste forte ale Raului.

Umila mea parere e ca Iadul seamana mai degraba cu demersul de a-ti rezolva o problema birocratica si ca toata nefericirea de care avem parte cand facem asa ceva pe Pamant e doar o mostra care sa ne avertizeze ce vom pati pe lumea cealalta daca vom continua sa pacatuim.

Omul condamnat la osanda vesnica va fi, cred eu, intampinat de acelasi inger zambitor ca si cei destinati Raiului. “Felicitari, ati fost repartizat in Rai!” I se va spune. “Ce bine!” va raspunde spiritul, oftand de usurare. “Inainte sa puteti intra, insa, nu trebuie decat sa indepliniti cateva formalitati neinsemnate. Aveti nevoie de un aviz de la contabilitate, unul de la serviciul social, unul de la ghiseul 6,66 si o confirmare ca nu v-ati sinucis, de la Registru Decese- stiti, nu putem primi sinucigasi in gradina Raiului”.

Spunand acestea, ingerul te va impinge pe tine, nefericitul spirit, spre o cladire mare, cu 30 de etaje, unde pe fiecare etaj se afla 150 de birouri gestionate de dracoaice lenese, care isi pilesc gherutele si stau la taclale. Te indrepti intai spre ghiseul 6, 66. Nu va suparati, am nevoie de un aviz... “De la noi? Vai de mine!” va spune dracoaica incruntata. “Nu, nu, va inselati, avizul pentru intrare in rai se afla la ghiseul 66,6.”

La 66,6 insa ti se spune ca trebuie sa ajungi mai intai la contabilitate, pentru ca e nevoie sa respecti o anumita ordine a avizelor. Regulile din Iad nu sunt facute ca sa fie incalcate! Iar la contabilitate te asteapta o coada de aproximativ 3 milioane patru sute de mii de suflete damnate, care sunt la fel de nerabdatoare ca si tine sa se vada scapate din acel loc al suferintei si scrasnirii dintilor.

Cand in sfarsit ai obtinut avizul si te indrepti, tarandu-te, spre urmatorul birou pe care trebuie sa il bifezi, iata ca functionara de acolo se apropie de incheierea programului de lucru cu spiritele. “Va rog sa ma scuzati, dar nu va putem elibera acte decat in joile de imediat dupa luna plina, atunci cand pica intr-o zi a lunii para, intre orele 13:00 si 13:13!” Dar acum e 13:12, vei spune tu, cu ochii in lacrimi. “Da”, raspunde dracoaica zambitoare, “tocmai de aceea ne pregatim sa inchidem, si am sa va rog sa reveniti data viitoare”.

Infuriat, te hotarasti, ca nu care cumva sa ratezi iar programul de lucru, sa te postezi in fata biroului pana la urmatoarea joi de dupa luna plina, ca si-asa ai o eternitate la dispozitie. “Ah, da”, o sa spuna dracoaica, atunci cand va catadicsi sa deschida ghiseul la ora 13:10. “E o mica problema, de la contabilitate v-au dat un timbru de tip 37a bis, cand aveati de fapt nevoie de unul 37b bis. Mergeti din nou acolo si reveniti aici! Dar grabiti-va sa ma prindeti inainte de ora inchiderii, de maine plec in concediu si biroul se deschide iar abia peste patru glaciatiuni si 3 ere ale dinozaurilor.”

Si cand, in cele din urma, dupa mii de ani de alergatura si suferinta printre ghiseele Iadului, te prabusesti in genunchi si strigi: „Iisuse, de ce ma pedepsesti?”, El iti va raspunde cu blandete: “Stiu cum e. Crezi ca partea cea mai rea a Patimilor a fost cand M-au batut in cuie? Sa fi vazut cat M-au plimbat de la Ana la Caiafa inainte!”