Hot City - Cultura urbana feminina

S-a auzit in micul meu pumn un clash bum bang. Apoi zgomot de farfurii sparte, oale trantite si miorlaituri de pisici pe care arunci apa. Ca sa nu mai faca balamuc sub geam.­

­ Eram la banda de bagaje de la aeroport. La asa larma, au aparut autoritatile tarii in care am poposit, sa ma anunte ca gata, mi s-a luat dreptul de folosinta a manii drepte. Pe o lunga perioada, atat de lunga incat o sa-mi creasca barba si mustati. Si o sa-mi scada in schimb dramatic increderea in mine. Asa a inceput domnia durerii si imparatia intunericului din mana mea dreapta.


Incheietura mainii a lasat sa se strecoara in ea, cand n-am fost atenta, o pasare de dimensiuni mici spre medii. Care, innebunita ca nu are loc suficient pe unde sa zboare, da ca o proasta din aripi. Si scormone cu ciocul cum facea vulturul in ficatul lui Prometeu. Vezi cum se misca gogoasa de pe mana. Cred ca pasarea si-a chemat si familia si discuta toti acolo aprins situatia. Plimbandu-se ca un leu in cusca. Cusca din mana mea.


Dimineata vine cu durere proaspata, binedispusa, care ma face sa incep ziua cu ochii iesiti din cap pe doua resorturi departate de cap, in consola. La pranz durerea a mai obosit si ea.  Intra incaltata la mine in incheietura si sta acolo calma cu bratele incrucisate si cu picioarele pe masa. Doar ca sa-mi arate cine e seful. Si mai e, bineinteles, durerea dintre mese, gen gustare fruhstuck.
Noaptea durerea are fata mastii aleia din filmul Scream. S-a odihnit bine si acum joaca totoroiul. Pulseaza vie, ca o masea uriasa serios avariata. Mana parca e a altcuiva, a unui mort care mi-a imprumutat-o. Are culoare si consistenta de banana de ceara dintr-o fructiera a unor iubitori de arta kitch.

In loc sa ma puna cu botul pe labe, durerea m-a inrait considerabil. Eu iubitoare de oameni nu stiu cum sa ma mai ascund. E clar, e o conspiratie universala impotriva mea. Nici mama nu mai are suflet. In loc de inger, e drac investit cu puteri de zmeu ca sa-mi faca mie viata mizerabila. Prietenul meu face parte, acum stiu, dintr-o legiune intergalactica care se distreaza pe seama mea.


Ma imbrac in tot ce am negru prin casa, ca semn de stricaciune psihica, dupa asa avarie fizica. Azi m-am pieptanat, ca sa fiu macar frumoasa cand plang si ma vaiet cu gura stramba.
Dar uite ca durerea nu mi-a stirbit sturlubatica pofta de mancare. Dimpotriva. Ca sa imi ofer consolare, indes sub nas tot ce prind cu mana teafara. Intra acolo roti de cascaval, purcei la tava cu mere in gura, putineiuri cu branza, tavi cu ciocolata care n-a apucat sa fie impachetata de marmote. Si cate si mai cate.

Asta ca atunci cand s-o opri durerea asta feroce, o sa fiu si grasa rau. Si o sa ma deprim. Si sa mor. Inecata ca tiganul la mal.