Hot City - Cultura urbana feminina

Ma gandesc sa aflu daca sunt eu cumva mai cu mot decat ceilalti in folosirea cuvintelor. Si daca nu le dau cumva o greutate mai mare decat ar merita ele. Pana la urma sunt numai niste cuvinte. Vorba volant, fapta este cea care conteaza. Adica asa suntem invatati sa consideram. Numai ca eu sunt cumva cu susu-n jos: daca vorba contrazice fapta atunci eu ascult mai degraba de vorba decat de fapta.

Sa va dau un exemplu, banal, ca sa fiu mai bine inteleasa. Sa zicem ca locuiesc cu cineva si persoana respectiva imi spune o data la cateva saptamani – sa nu te astepti sa fac eu vreodata piata. Nu este o treaba care sa ma priveasca, oricat m-ai ruga sa te ajut. In schimb vreau in fiecare dimineata sa am pateuri calde.

Da, ma rog, nu o fi corect, dar nu ma intereseaza corectitudinea. Accepta sau pleaca. Si cu toate ca exista acest discurs repetat cu asiduitate persoana respectiva nu se comporta conform declaratiilor: se duce regulat la piata, isi cumpara singura pateuri si daca este sa nu le aiba si saptamani la rand nu este nicio neplacere.

Acum, probabil, voi ati spune ca nici nu conteaza ce zice. Sunt atatia oameni cu defecte reale, sa nu ne legam de ceva care totusi nu doare. Cuvintele nu lasa urme. Trebuie sa te dovedesti tu suficient de matur incat sa nu le auzi. Mai ales ca, gandeste-te si la celalalt, daca procedeaza in acest fel cine stie ce traume a suferit in copilarie. Sau poate avea o perioada mai dificila la job. Sau era pur si simplu cu mintea in alta parte. Nu poti sari in sus din nimic.

Dupa unii cuvintele sunt un delict minor caruia i se pot gasi usor justificari. Sau, daca nu exista, este oricum usor ignorabil – ca sa iti fie bine principalul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti vezi de viata ta si sa-i lasi pe cei din jur sa vorbeasca precum televizorul. Dupa mine insa decat asta prefer monstrul bine coordonat: iti voi taia o mana si apoi o voi fierbe ca sa o fac salata cu rosii de gradina. Tot procesul va dura 3 ore. Aha, voi zice eu, uite, stiu la ce sa ma astept. Avem de-a face cu o persoana rea care se comporta si vorbeste ca o persoana rea. Nu cu o persoana nicicum care se comporta nicicum, dar vorbeste ca o persoana rea, de ajung sa ma trezesc degeaba de vreo 10 ori in sudori reci, mana ramanand la locul ei si pentru urmatoarea amenintare.

Eu ii numesc pe cei care folosesc cuvintele asa, aiurea, niste teroristi. Unii care stiu ca oamenii nu reactioneaza negativ decat la fapte. Asa ca profita din plin pentru a crea indispozitie, frica, pentru a obtine un avantaj sau pentru a se razbuna. Iar daca ii tragi la raspundere vei observa ca nu se simt in niciun fel vinovati. Pana la urma ei doar au spus, nu au si facut. Nu ai de ce sa te legi de ei. Asa ca sunt ferm convinsi sa te terorizeze in continuare cu cine stie ce vorbe nepotrivite in timp ce stau cu sufletul in rai si cu gandul ca nu au facut vreo fapta rea.

Ce sa va zic, ii urasc pe cei care nu dau greutate cuvintelor. E ca si cum si-ar fi luat bilet nelimitat la nesimtire.