Hot City - Cultura urbana feminina

Cred ca ma incadrez intr-o minoritate de oameni care calca prin mall-uri de maximum doua ori pe an, intotdeauna cu scopul clar de a achizitiona ceva dintr-un magazin dinainte stabilit si de a se carabani cat de repede.

Asa incat atunci cand a fost scris articolul despre mall, am rezonat mai mult din principiu: prea mult nu ma calca ideea pe picioare. Insa in acest eekend a trebuit vrand-nevrand sa devalizez un mall bucurestean, si de oboseala am poposit si la masa, in food-court. Dumnezeule mare.

Pur si simplu asta tot ziceam, si in plus alte lucruri, mult mai putin religioase. Probabil voi stiti, dar pentru mine a fost o revelatie. Mall-urile sunt pline de tineret care vine acolo pur si simplu pentru a pierde timpul, exact ca in Statele Unite. Habar nu am insa cum arata pustii dintr-un mall “spalat”, “de centru” in Los Angeles de exemplu.

Ma intreb sincer daca arata ca astia ai nostri. In general ma intreb daca oriunde altundeva in lume exista pusti care sa arate atat de nasol ca pustimea noastra de mall. Eu vad adolescenti in fiecare zi, pentru ca ma deplasez spre munca exact atunci cand ei incep sa chiuleasca de la cele cateva licee pe care le am in zona: nu sunt deci cei mai cuminti. Insa arata cumva suportabil.

Sunt batrana deja, bineinteles ca unele aspecte ale modei adolescentine in general mi se par dubioase, la fel cum li se pareau probabil dubioase celor de varsta mea de acum zdrentele mele de la 15 ani. Insa sunt pe undeva si estetici, exista o consistenta in look-ul lor, in fine, exista ceva. La cei pe care ii vad eu zi de zi.

In acest mall ultracentral insa, mi s-a parut ca am nimerit intr-un fel de nava Enterprise pe care se tine o conventie a tuturor tipurilor de extraterestri din toate galaxiile. Grupati, desigur, pe bisericute, in functie de interesele politice ale fiecarei planete in parte. De fapt si de drept, extraterestra eram eu, si eram si privita ca atare. Desi mie mi se parea ca am ales cea mai pitzi tinuta din garderoba, se pare ca un hanorac cu modele roz si blanita generoasa la gluga a intrat deja in trendul de masa si nu mai e suficient pentru a ma pierde in peisaj.

Cateva doamne din redactia noastra joaca miss Bimbo. Eu una ma miram de ce pierd mereu cand ma bat cu o alta Bimbo, si trei Bimbo care formeaza un juriu trebuie sa hotarasca cine castiga premiul pentru tinuta. De ce bimbo a mea atat de sic imbracata nu castiga niciodata, ma depasea. Astazi insa am studiat problema si stiu prea bine unde am gresit.

Mi-am ales modelul si l-am studiat, iar tinuta ei o voi copia de-a fir a par. In par, apropos, o bentita roz, lata, cu funda. Aceeasi funda se regasea ca decoratiune si pe cizmele albe, inalte, dintr-un fel de scai. Nelipsitii blugi skinny intrau in aceste cizme, lasand sa se vada suncile de pe talie, desi aceasta bimbo nu era grasa. Insa meniul de burger cu multa maioneza explica tot.

Hanoracul ei avea de vreo douasprezece ori mai multa blanita decat al meu. In plus, avea funde. Multe. Cureaua lata, roz, avea si ea o funda, si mai strangea un pic din talia aceea nepotrivita. Aceasta bimbo avea si atitudine. Stia ca e perfecta.

Si mai stia ca e prietena papagalului care s-a bagat in fata noastra la coada, baiatul cel mai scund, cu blugii cei mai inzorzonati pe care i-am vazut vreodata in viata mea, cu o geaca alba ca zapada si o freza cu creasta si alte forme de relief.

Bimbo era tare mandra de cum se descurca el in viata. Nesimtitul perfect, cu hainele perfecte, si bimba perfecta. Asa ca dupa ce m-am enervate un pic si m-am mirat de aceasta lume incredibila, in care cei doi descrisi erau multiplicati la infinit, cu uimitoare variatii de culoare si de lungime a cizmelor si a crestelor, m-am calmat si am facut ca budistii, enumerand castigurile zilei.

Au fost. Am iesit invingatoare in cinci “fashion duels”, ceea ce dovedeste cu adevarat ca nu obtii cunoasterea din carti ci din observatie.