Nu stiu ce anume m-ar ajuta sa mananc asa cum o fac gurmanzii, cu falcile plescaind a placere, cu stomacul palpitand a asteptare, cu frica ca distanta de la farfurie la gura e mare si inutila.
Visez in schimb fie la hranire pe baza de pastile (pentru ca acele de la perfuzii sunt incomode si disgratioase), fie la mese glorioase care sa tina mai mult decat o deplasare la buda (o data pe luna spun ca ar fi suficient).
Cand ma intorc in sfarsit cu picioarele pe pamant imi dau seama ca am cam 3 alimente preferate, pe care le mananc de ani de zile si care m-au plictisit atat de tare incat aluneca pe gat intretaiate de oftaturi. Este pe de o parte carnea fada a puiului, pe care o accept cu conditia sa nu ii vad pielea rozalie si sangeranda inainte de preparare. Cat despre mirosul lui, ce sa va spun, e suficient sa ma faca vegetariana convinsa. Ar mai fi cascavalul cu gauri si prosciutto.
Hm… greu sa faci variatie si dimineata si la pranz si seara incepand de la aceste ingrediente. Uneori ma felicit ca am simplificat atat de mult partea cu mancarea. Si anume atunci cand fac orice altceva decat sa depun efort pentru a manca lucruri care sa imi faca ‘placere’. Alteori, si anume atunci cand ma conving ca daca e in gura si mestecata cel mai simplu mod de a scapa de ea este inghitind-o, ma gandesc ca ar fi fost mai bun orice altceva.
Observand ca am in acest domeniu oare-si-ce tendinte psihopate m-am hotarat ca e momentul sa imi aplic o terapie. Am batut restaurante care mai de care mai cu fite si figuri. Am parcurs liste de meniuri cu poze sau poezii despre mancare, am inghitit in sec pana am simtit ca salivez deasupra mancarii de la celelalte mese si, in cele din urma, m-am oprit la… o pizza cu prosciutto crudo (puiul, de parca nu as fi avut suficiente oprelisti, imi place doar cand este gatit de mama).
O alta terapie de soc a fost sa stau cat mai aproape de persoane care mananca de placere, cu placere, din placere – persoane vesele si grasute pentru care carnatul e mai bun ca sexul. Persoane care vorbesc de mancare, o cumpara si o gatesc, isi creaza intreaga viata in jurul ei, ii ridica altare si ii inchina osanale. Oh, dar ce miscari dizgratioase ale falcilor, ce gusi inestetice si ragaituri…
Nu, deci fara nici o indoiala mancarea e unul dintre cele mai scarboase si neplacute lucruri pe care trebuie sa le suportam. Ma mir ca nimeni nu a facut pana acum nici o cercetare sa ne scape de chinul asta. Astept macar in acest ultim ceas al rabdarii mele un semn de seriozitate si asumare a raspunderii din partea guvernelor care ne cheltuie banii aiurea.





























Suna urat dar este practic
nu am citit in viata mea un articol mai prost ca asta
Bijuterii de designer la AUTOR 7
splendide; regret ca nu am reusit sa ajung ... desi stiam cu o saptamana...
Obiceiuri arabe
multumesc imi trebuia la un proiect