Hot City - Cultura urbana feminina

Farmacia are un aer antiseptic, ca o buda care a fost spalata cu domestos. Indiferent ce ai face te simti murdar. Si murdaria aduce boala, asa se vede in filmele cu Africa in care se intampla orice altceva decat safari sau alergat dupa diamante. Deci sunt bolnava, imi spun de cate ori intru in farmacie.

Un barbat sta la usa cu un baston si o uniforma facuta special sa ma inspaimante. Totul in jur e alb, doar el e negru, ca un element disruptiv. Deci el nu e antiseptic, sa ma pazesc.

De obicei are o fata pasnica spre tampa, dar nu trebuie sa te lasi inselat de asta. Experienta a facut din el un mare cunoscator al mizeriilor corporale omenesti. Si este pus acolo ca in cazul in care nu te mai suporti sa nu incerci sa te tratezi fara sa platesti pretul corect.

In spatele tejghelei sunt niste fete tinere care se uita dezaprobator de cate ori incerci sa iei ceva mai spicy decat o aspirina. Numai trainingurile facute inainte de angajare le mai opresc sa isi exprime parerile inalt morale. Ele sunt plictisite de boli. Din motive de retentie a angajatilor toate farmaciile au inceput sa vanda ochelari de soare si bilute colorate care iti imput apa si fac clabuci cand le arunci in cada.  

Pastilele stau frumos aranjate la vedere, in cutiute. O multime de reclame imi arata oameni fericiti si imi promit ca asa voi deveni si eu odata ce voi inghiti flaconul respectiv. Pe geamuri nu este nici o urma de degete. Culoarea alba se presupune a fi linistitoare, desi si spatiul catre lumea cealalta e cam tot la fel de antiseptic si alb si prin filme.

Cu alte cuvinte, farmaciile ma inspaimanta. Uneori intru si cer altceva decat vreau ca sa scap de modul in care imi judeca locuitorii acelei planete ciudate viata. Alteori fac scenarii complicate ca sa trimit pe altcineva in locul meu. In ultima vreme totul a devenit si mai bizar. Cer o pastila de durere de cap. Mi se cere reteta de la medic. Trimit un prieten sa o cumpere. Lui i se da. Totusi nimic parca nu reuseste sa bata in bizarerie ca indicatiile de la pastile care iti arata senine ca obiectul in cauza iti poate face si bine si rau, dupa cum se nimereste.

Deci, va spun eu, e ceva necurat la mijloc cu farmaciile. O fi faptul ca pastilele se trag din practici de alchimie, ca la inceput farmaciile se numeau drogherii si primii farmacisti erau invinuiti de sarlatanism. O fi faptul ca folosesc denumiri ciudate cand iti vand la suprapret niste flori de musetel pisate. Sau poate prezumtia implicita ca e ceva in neregula cu mine de sunt acolo. In forma de protest nu ma mai duc, de acum incolo ma fac bine doar pe baza de usturoi.