Hot City - Cultura urbana feminina

­Toata lumea foloseste un tip de messenger sau altul. Si cand zic toata lumea, ma refer evident la cei de varsta rezonabila, cu acces la internet. Ii exclud totusi pe acei “desperado” care fie s-au saturat, fie s-au retras intr-un fel de izolare mesageristica, plus pe aceia care din principiu nu folosesc asa ceva.­
­

Reprezinta un 0,1 % asa ca nu o sa ne ocupam prea mult de ei. Ii eliminam acum, la inceput, scuzandu-i fie cu explicatia ca “poate nu au deloc nevoie”, poate ”si-au luat-o rau” prin intermediul messengerului sau sunt puristi care il considera o incalcare a intimitatii. Bun, dar de ce avem aceste oi ratacite? Tot din cauza ca acest instrument atrage ca un magnet utilizarea inadecvata, mult mai rau decat retelele sociale.

In Romania si in Europa in general se foloseste Yahoo Messenger, in Statele Unite sau in America de Sud sunt oameni care nu l-au utilizat niciodata, preferand MSN, Skype, Windows live, Aol sau Gtalk. Conteaza mai putin, utilizarea este aceeasi, modul de comunicare este acelasi si smiley-ii sunt similari. Trebuie sa mentionam ca, fiind usor de folosit, YM atrage in masa persoanele cu intelect redus, pe care le puteti vedea desfasurate in toata splendoarea aici.

Cine foloseste messengerul:

Copii:

Fanii emoticoanelor, ai environmentelor si a tot ceea ce e colorat. Daca ai cumva un copil in lista de messenger si nu e obligatoriu sa il tii acolo, scoate-l. Te va termina nervos, dand mai ales dovada de o capacitate crescuta de a te detecta cu o secunda inainte ca tu sa te loghezi.

Pustii:

Exact la fel ca si copii, dar mai evoluati: folosesc acel cod emo-style: “c fc? Bn! P00p!” si au nick-uri precum fancy_d00lcik_d3m3nta_p0ofoasa_xx. Acestia nu cred in principiu ca poti fi offline, si iti scriu oricum, banuindu-te ca esti pe mod invizibil. De la ei primesti cele mai cretine massuri, informatii de valoare despre reciclarea uleiului si adaptari ale unor bancuri care circulau cand bunicii tai erau in generala. Daca ii ai in lista si nu-s membri ai familiei sau pusti pe care ii meditezi, scoate-i. Iti vor manca sufletul si te vor face sa pierzi o gramada de timp dandu-le ignore.

Prietenii din strainatate:

Care intra de acasa, in timp ce tu esti la munca. Lor insa nu le pasa ca ai treaba, si se supara ca nu le vorbesti.

Fostii colegi de scoala si job: 

Acestia nu vor vorbi niciodata cu tine decat cand isi vor aminti ca tu: stii japoneza, ai lucrat in turism, lucrezi la “leasing”, in concluzie, cand le-ai putea fi folositoare. In rest iti trimit (de pe invizibil) mass-uri corporate sau bancuri la fel de proaste ca si cele de mai sus. Fostii colegi sunt celebri in a nu avea discernamant cand dau mai departe massuri legate de donarea de sange. Daca ii ai in lista, fa o selectie si pastreaza-i doar pe aceia pe care stii ca ii vei aborda si tu la nevoie.

Actualii colegi de job:

Pe acestia nu ai cum sa ii eviti. Esti obligat sa ii adaugi, in primul rand, trebuie neaparat sa vorbesti din cand in cand cu ei, dar sunt  singurii oameni utili din lista, avand in vedere ca messengerul serveste in cazul asta unor scopuri profesionale: comunicare mai rapida sau schimb de fisiere. In cazul asta, messengerul e mana cereasca pentru un anumit tip de oameni care nu suporta sa se vorbeasca in birou, si care s-ar fi nenorocit groaznic daca lucrau acum 50 de ani cand nu exista alta metoda de comunicare in-office in afara de cea verbala.

Iubitul/iubita:

Este atat o binecuvantare cat si o nenorocire. E adevarat ca scad considerabil cheltuielile telefonice, dar ameninta sa te lase fara job si in general, sa te dea gata repede. Exista in cazul acesta niste reguli nescrise, cum ca daca sunteti pe messenger in acelasi timp, trebuie periodic sa va trimiteti pupici si declaratii de iubire. Primul care are putina treaba si intarzie cu aceste manifestari si-o ia in barba. Messengerul poate fi scena unor certuri groaznice, cu final neasteptat.

Oamenii respectabili, celebri, foarte bogati etc:

Pe care ii ai in lista la fel cum acum 100 de ani se pastrau cartile lor de vizita pe policioara caminului. E o chestiune de prestigiu!

Pe langa toti acestia, se nimeresc in lista o serie de nechemati pe care iti storci creierii sa iti amintesti de unde i-ai pripasit, negasind insa niciodata raspunsul la aceasta dilema. De frica sa nu fie cumva persoane importante, desi alegerile neinspirate ale id-urilor contrazic aceasta idee, ii lasi acolo, “ca cine stie”.

Cam asta e messengerul. Daca nu vrei sa fie un tool inutil, care iti mananca timp si nervi, este bine sa cureti periodic lista si sa adaugi doar oamenii cu care ai ce vorbi. Recomand actiunea “ignore”  de la primele semne pe care le da contactul ca ar deveni prea atasat de conceptul de “mass message”.

In rest, putina curtoazie ( daca suntem pe messenger nu inseamna ca nu trebuie sa ne salutam la inceputul si sfarsitul conversatiei), putin bun simt ( o atentionare atunci cand nu mai poti/ vrei sa vorbesti), si totul va fi bine.