Hot City - Cultura urbana feminina

Care este managementul ideal, in conditiile in care esti sufocat de
numarul retelelor pe care trebuie sa socializezi, de cantitatea de
informatie pe care trebuie sa o impartasesti si de formatele diferite?
Calitatea activitatii pe fiecare canal scade pe masura ce numarul
acestora creste.­

In 2007, bloggerul Jeff Pulver scria un articol despre cum a ales Facebookul in defavoarea Linkedinului. Jeff se plangea ca nu mai are timp sa se ocupe de Linkedin fiindca Facebook ii ocupa prea mult timp si gasise ca este la fel de potrivit pentru relatiile de afaceri ca si Linkedinul.

Recunostea ca aceasta supraaglomerare se datoreaza numarului mare de utilizatori carora de dadea accept fara a avea idee cine sunt. Sigur ca aici intervine si diferenta intre comunitatea interactiva de pe Facebook si cea oarecum deficitara pe Linkedin, atat din lipsa unor tooluri cat si pentru ca se presupune ca e o platforma care exista in principal pentru a stabili un statut.

Trebuie insa sa iei la un moment dat decizii: Cat de mare e reteaua pe care sunt in stare sa o intretin? Pe cate canale sa comunic si cat?
Cea mai grava greseala este exagerarea. Prea multe articole pe blog, prea multi "prieteni" adaugati in virtutea inertiei, abonarea la noi si noi retele desi sunt copii fidele ale celor la care participi deja.

E o greseala de care retelele te invata sa te feresti de la bun inceput.

Ti se recomanda sa nu adaugi decat persoane pe care le cunosti. Evident ca exista asa numitele “cunostinte de email” sau ca poti da add unor persoane cu care ai dori sa colaborezi, dar extinderea ar trebui sa se opreasca aici. Reteaua de Linkedin, de exemplu, ar trebui sa creasca incet, bazandu-se foarte mult pe capacitatea ta de a-ti extinde sfera si in lumea reala.

Pe Twitter exista tentatia de a da follow unui numar cat mai mare de utilizatori, trezindu-te ca ai o lista impresionanta. Numai ca din lista aceea urmaresti 10%, restul fiind informatie care efectiv iti mananca timp prin simplul fapt ca o parcurgi vizual in pagina. In general reciproca este valabila, 90% dintre cei care te urmaresc te pastreaza acolo din aceeasi inertie.

Facebookul a inceput pentru mine ca un mod de a regasi vechii colegi de scoala. Pe langa acestia s-au strecurat diverse alte persoane cu care doream sa am contact dar care nu se aflau in sfera mea de comunicare naturala. In timp li s-a adaugat o mare parte a contactelor de pe Linkedin sau a altor persoane cu care aveam legaturi profesionale, dar nu aveau cont pe Linkedin. Cred ca astfel sa poate vedea avantajul de a fi abonat la ambele retele.

Trebuie insa sa facem alegeri. Nu avem capacitatea de a tine in frau aceste semi-organisme care uneori ne pacalesc sa le crestem. Trebuie sa stabilim rolul fiecareia in viata si activitatea noastra, sa ii stabilim un target final, sa ii asociem reguli de folosire.

Si trebuie sa facem asta pentru a profita de avantajele pe care comunicarea online ni le aduce, in loc sa devenim sclavii ei.

Rubrica Socializare 2.0 va continua cu articole despre cele mai bune cai de a ne folosi de web 2.0.