Hot City - Cultura urbana feminina

Imi lasasem data trecuta personajul in Amsterdam pe un pod. Ma gandeam oare ce as putea gasi interesant in Amsterdam?

In primele minute, cat stateam si ma gandeam pe ce stradute sa o iau, au trecut pe langa mine o groaza de personaje ciudate: barbati cu parul lung si cercei in urechi, femei sumar imbracate… Mi-am inchipuit initial ca am aterizat in mijlocul unui festival de costume. Abia apoi mi-am amintit ca Amsterdamul este prin excelenta teritoriul libertatii de exprimare… iar mai mult decat atat, intr-un joc online fiecare face ce il taie capul.

Indreptandu-ma pe o straduta, am descoperit o firma: “Black Bridge Associates”. “Oare cu ce se ocupa oamenii astia? Din cate vad usa e inchisa… Nu au deschis inca sau au dat faliment?”

Vad eu ca nu pot intra sa inspectez, si prin urmare trec mai departe. In fata mea se deschide o zona cu parcuri, bancute si … ca in orice oras civilizat cosuri de gunoi. Trec pe langa o agentie de presa, fac o poza si ma indrept spre un fel de piateta ce incepea de unde se termina parcul.

Multa lume in piateta! In dreapta, o cabina de tramvai! “Hmm… oare ma pot urca si eu? Poate ma duce intr-un tur al orasului.” Nici gand insa de tur. Cabina era doar de decor, motiv pentru care ma urc si eu pe capota si arunc o privire in jur. La prima vedere nimic iesit din comun: o fantana circulara, o statuie, si cativa rataciti in spatiu ca si mine.

Cobor de pe capota cabinei, si vad o firma luminoasa, viu colorata cu violet si roz. “Daca lumea intra, hai sa intru si eu! Ce poate fi rau?”.

Zis si facut ma indrept inspre firma cu pricina. Inauntru ma izbeste un curcubeu de culori: canapele mov cu roz, postere cu femei tip Playboy… si un afis mare cu “Babydolz in Amsterdam”.

“Hmm… o fi vreun spectacol. Ia sa ma duc si eu sa vad despre ce este vorba.” Ma asez pe canapea si ma trezesc teleportata in mijlocul actiunii. “Ce sa veeezi… un “bordel” pe romaneste. Doamneee si eu care credeam ca este vreun bar select. Acum daca tot am ajuns ar fi bine sa cer si eu un meniu, ca daca tot au bar… macar sa imi fac o idee”.

Cer un meniu, si descopar o varietate de cocktailuri, de la margarita la bloody mary, shot-uri si mancare calda: copane de pui, snitele etc. “Bine aprovizionati oamenii. Acum sa ies de aici ca se pare ca nu am nimerit tocmai bine.” Dau sa ies, si zaresc o motocicleta. “Wooow… motoclicleta. Ia sa ma urc si eu!” Pe motocicleta scrie Harley… deci e tare. Din pacate nu am putut sa dau o tura, caci proprietarul nu mi-a permis acest lucru. Dar macar am vazut-o si am admirat-o.

Ies pana la urma din clubul cu pricina si ma indrept inspre rond. Cat ma uitam eu in jur, ma abordeaza un personaj care s-a oferit sa imi vanda droguri. “Auzi la el… droguri!

Arat eu a om care consuma droguri? Bleeah… sa fim seriosi”. I-am spus ca nu conum droguri, si in plus de asta nici nu am bani. Se pare insa ca banii nu constituie o problema pentru personajul respectiv, caci mi-a oferit o doza gratis. “Nu nu nu… nici pe gratis. Adica cum? Eu zic nu si el vrea sa ma ispiteasca?”. Pana la urma, vazand ca nu ii accept oferta, individul a plecat.

“Pfff ce bine ca am scapat de drogat! Ma duc sa ma uit la standul cu flori! Offf… am uitat ca nu am bani!” Zis si facut ma postez langa standul cu flori sa admir trandafirii. Un alt personaj, se aproprie de mine si imi ofera un buchet de trandafiri. “Ce gest frumos din partea lui! Deci nu exista numai drogati si fete despuiate in zona asta! M-am mai linistit.” Accept buchetul, ii multumesc si ma indrept catre o cafenea, situata la cativa pasi de mine.

Masute cochet aranjate, scaune din fier in stil italian… simpatic locul. “Am obosit deja dupa atata plimbare prin oras. As vrea sa citesc un ziar sa vad ce s-a mai intamplat prin lume. Dar unde?” Ei bine e timpul sa schimb decorul. “Ce-ar fi sa merg sa vizitez sediul Reuters?” Nimic mai simplu. Caut sediul cu pricina, si ma pregatesc de teleportare. “Reuters here I come!”.